Simplu, Oana

     Nu pot să spun că mă dau în vânt după vremea de afară sau după iarnă, în general, dar trebuie să recunosc că ploaia îngheţată de zilele trecute a creat un adevărat spectacol, în tot griul care s-a lăsat peste oraş odată cu sfârşitul de toamnă. Dacă anul trecut m-am minunat la vederea unor fotografii făcute de un văr, cu înfăptuirile ice rain-ului canadian, anul acesta am avut ocazia să le văd pe viu. Ca să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce peisaje, vă spun că am ieşit astăzi doar prin jurul casei, ca să profit de faptul că e încă frig şi gheaţa nu s-a topit.   Un corcoduş care pe timp de vară e cocoşat de prea multe fructe e acum cocoşat de gheaţă.     Nici gardul viu nu a scăpat :).      Cu adevărat spectaculos mi s-a părut pinul îngheţat. Iar faptul că are şi conuri îi adaugă farmec de sărbătoare.   Am găsit şi nişte reminiscenţe de toamnă- frunzele colorate ale unui arţar-, cuprinse în nişte pelicule de ...

Se presupune că într-o astfel de zi, ar trebui să fim cu toţii loviţi de un patriotism exacerbat, să fluturăm drapele în miniatură, ori să le înfigem în preparatele neaoşe pregătite prin bucătărie, să ne zâmbim unii altora, să intonăm imnul (că nu ne-am mai deşteptat odată!) cu mâna dreaptă hotărât plasată în dreptul inimii, să asistăm gură-cască la paradele militare (cred că asta e singura parte a zilei care îmi face plăcere), iar seara, să lansăm pe bolta cerului mii de artificii, cu sclipiri imense şi colorate. Mai pe scurt, să reluăm un pic din nebunia aceea frumoasă (vezi 4 Iulie în USA), pe care am avut-o, probabil, şi noi, cândva, ca popor, dar care acum s-a pierdut undeva, pe drumul nemulţumirilor legate de ţara în care ne-am născut, trăim, iubim, urâm, contribuim la bugetul de stat, înjurăm politicieni, idolatrizăm sportivi, ne enervăm pe vecinii zgomotoşi, mâncăm mămăligă cu brânză, vedem peisaje care ne taie răsuflarea, ne lovim de birocraţie, ne bronzăm de munte, sau de mar...