Decembrie, trei
Ca să o fac şi mai frumoasă- ziua, mă refer- am şters postul anterior. Pentru că aşa am vrut eu. Şi pentru că, după ceea ce am văzut în astă mirifică seară în cadrul confruntării dintre cei doi prezidenţiabili, m-am convins că totul e inutil. Orice-ar fi, orice-am face, oricum am alege, legaţi la ochi, stând în mâini, ori în cap, votând în alb, în roz, ori în verde tărcat, tot un bou ajunge la Cotroceni. End of subject . Azi a fost o zi atât de frumoasă, de caldă, în care am simţit cum absorb optimism şi zâmbete de la cei din jur. Am petrecut două ore minunate în compania unei fiinţe de asemeni minunate, pentru care nu cred că voi avea niciodată cuvinte şi gesturi suficiente pentru a-i mulţumi. Azi, am încercat să îi mulţumesc cu un mic cadou, pentru că tot începusem ieri să vă povestesc cât de frumos e sezonul ăsta de sărbătoare. Şi... mi-am reconfirmat că, periodic, avem nevoie de astfel de persoane în peisajul vieţii noastre. De oameni cărora nu le e frică de boli, de disponibi...