Simplu, Oana

 În fiecare dimineaţă, berzele din preajma comunei se adună pe pajişte, la "vânătoare" de broscuţe şi şoareci:). Nu ştiu dacă v-am spus, dar berzele sunt o slăbiciune de-ale mele. Sunt atât de mari, şi totuşi atât de graţioase, încât nu ai cum să nu le iubeşti. Ţin minte că, atunci când eram mică, fiind în vacanţă la Valea Nucarilor, prin septembrie am văzut stolurile de berze zburând către ţările calde. De atunci nu am mai avut onoarea asta, însă îmi place ca de fiecare dată când trec pe lângă case ce au cuiburi de berze să le privesc îndelung.   Chiar dacă suntem de-abia în august, bunicul a strâns deja recolta de ceapă şi usturoi. Seceta nu le-a lăsat să crească mai mult, însă arată superb împletite:). Piliştea, muntele din spatele casei mele. E superb şi impunător din orice unghi l-ai privi. Oamenii gospodari se aprovizionează cu fân pentru iarnă.   Apusul de sâmbătă seară. Nu cred că e nevoie de cuvinte.

Gata cu sejurul- monsieur Bubu a revenit acasă. Gata cu nopţile pierdute şi nedormite, în căutare de domnişoare pisici drăguţe şi disponibile (cu puţin noroc, găsim noi o prinţesă adevărată!). S-a zis şi cu umblatul prin iarba udată de roua groasă. Până la primăvară trebuie să ne consolăm doar cu Soarele ce îşi vâră căldura prin sticla ferestrelor, cu moaţele covorului meu, în loc de iarbă, cu florile lui maman , în locul celor multe din curtea bunicilor. Până la primăvară nu ne vom mai tavăli nici prin pământ, la umbra trandafirilor. De-acu' suntem domni de oraş... ba mai mult, săptămâna asta ne ducem la salon, ca să ne facem băiat frumos, pufos, şi parfumat .

Mă trezesc de dimineaţă devreme, ca să ajung departe. Adică acasă . Bucurie mare. Au înflorit narcisele din grădină. Săptămâna trecută erau doar 19 boboci. Da, i-am şi numărat. Mă aşez pe-o băncuţă şi admir una dintre cele trei sălcii plantate de mama săptămâna trecută. Mugurii de-un verde crud au explodat deja, semn că s-au prins. Toooopoooraşi! De când mă ştiu iubesc floricelele astea, iar anul ăsta parcă sunt mai multe decât am văzut vreodată. Cu tata pe domenii . Admiraţi-ne doar pe noi, nu şi pe hainele noastre. Prima şi singura floarea-Paştelui văzută anul ăsta. Mi-a fost milă să o rup. Săptămâna viitoare promit să mai caut. La întoarcere, oprire obligatorie la izvor, pentru apă rece şi proaspătă de munte.