Simplu, Oana

  Am simţit nevoia să tac pentru o vreme. Se adunaseră prea multe lucruri despre care îmi doream să scriu şi nu găseam timpul sau inspiraţia, aşa că am preferat să le ascund undeva, cât timp va fi necesar să uit de ele.   Şi aşa, a venit primăvara. Pe care am aşteptat-o ca pe o mană cerească. Frigul începuse să îmi facă rău, să îmi afecteze dispoziţia. Dar să nu mai vorbim despre lucruri rele, ci să ne bucurăm de ea, primăvara:)       Sâmbăta trecută, pe aleea principală a parcului Titulescu, o cucoană de o vârstă destul de înaintată, îşi întreba interlocutorul ce-or fi acei copaci care au înflorit în parc. M-am crucit în gând, şi mi-am spus că făcut umbră degeaba Pământului dacă până la vârsta respectivă nu a ştiut să se bucure de o magnolie.

  Ziua de ieri m-a agitat teribil. M-am dus la vot pe la ora 9, în speranţa că nu voi întâlni pe nimeni. Însă am avut surpriza ca la şcoala la care erau organizate secţiile de votare pentru strada mea şi străzile adiacente să fie coadă. În curtea şcolii mişunau zeci de oameni care ieşeau, şi alte zeci care intrau.    Înăuntru m-am certat cu un neghiob de supraveghetor sau cum s-o fi numind, care mă ghida agasant în ce urne să introduc buletinele. I-am spus că nu e cazul să mă trateze mai rău decât pe un nevăzător şi că am învăţat încă de mică să citesc, astfel încât mă descurc excelent şi singură.   M-au enervat teribil nişte mesaje primite pe telefonul mamei, de la PPDD, despre care aflu cu stupoare astăzi că s-a situat aproximativ pe un loc neaşteptat în preferinţele electoratului. Cu oameni care au mers la grătar, s-au îndopat cu mici şi bere, şi-au fiert creierii sub soarele torid, iar mai spre seară s-au prezentat la vot, niciun rezultat nu mă mai miră. ...

  Pentru că face ce face, şi ploaia asta insistă să ne strice mai toate zilele în ultima vreme, astăzi vreau să vă distrag de la griul ei anost. Am ales cea mai colorată şi mai primăvăratică modalitate cu putinţă- florile din Braşov.     Cea mai colorată terasă. Nu ştiu cum face doamna care o deţine, însă în orice anotimp ai trece pe langă casa ei, vezi şi te delectezi cu flori şi culori. Acum are panseluţe şi petunii, toamna are foarte multe crizanteme, în toate culorile.     În faţa Consiliului Judeţean şi a Instituţiei Prefectului e un rond bogat-bogat de lalele colorate. Cu toată multitudinea de lalele, nu am putut să nu observ drapelul SUA, arborat cu fundul în sus. Dacă ştie cineva ce caută el, de fapt, acolo, vă rog să-mi daţi de ştire, că sunt curioasă.     Lalele şerpuind de-a lungul aleii principale a Parcului Titulescu.   Şi mai multe lalele străjuiesc statuia lui Nicolae Titulescu.    Fără sfârşit.     ...

  Ieri, înainte de a mă duce la un curs, am avut zece minute libere. Pentru că m-am tot agitat zilele trecute gândindu-mă dacă nu cumva vântul-sperietoare a măturat orice urmă de floare de magnolie din parc, am mers să fac constatările la faţa locului: magnoliile sunt la locul lor, înflorite parţial, cu unele flori deja înnegrite de la ploaie/ninsoare.    În vreme ce am luat la pas câteva alei ale parcului, în căutare de flori prin copaci, am dat de câteva personaje care se uitau un pic cruciş la mine. E vreo problemă în a căuta primăvara? Voi tineţi-o pe-a voastră pesimistă cu frigul, cu revenirea iernii, eu măcar am respirat flori de primavară deja!     Magnolia mov din faţa Primăriei.    O altă magnolie. Albă, ce şade de-a dreapta Lupei Capitolina.   Narcise în soare.    Ceva îmi spune că magnolia asta înflorită momentan doar pe o ramură e cea mai bătrână dintre cele din Parcul Titulescu.   Copăcei cu flori roz, şi mag...