Hronicul şi cântecul ultimelor zile. (Paşte plus ziua mea)
Ştiţi deja- la noi, Paştele se rezumă la "Adevărat am mâncat!" , somn, trezit, mâncat, iar culcat, trezit, primit un mesaj cu urări tembele, iar mâncat, ritual repetat timp de 3 zile. Oricum, părerea mea e că anul ăsta, în comparaţie cu 2009 , lucrurile s-au mai domolit. Totuşi, au mai fost tâmpiţi internaţi de urgenţă, pentru că le rămăsese sarmaua-n gât sau oul pe esofag; au existat consumişti care în cea de-a doua zi de Paşte s-au dus iar la cumpărături, pentru că devoraseră TOTUL într-O ZI. Boierii români au îngurgitat aceleaşi ouă gata vopsite, care au stat, după studiile mele, aproximativ 3-4 săptămâni pe rafturile hypermarket-urilor. La Înviere n-am fost. A fost şi din cauza fricii de a nu mă îmbolnăvi de la frigul de afară (în caz că aţi uitat, în noaptea Învierii totul a îngheţat bocnă), dar şi din sila de a-i vedea în desfăşurare pe meltenii care se adună, an de an, gata beţi sau pregătiţi pentru a fi, în curţile bisericilor, ...