27 Septembrie 2008
Nimeni nu ar reusi sa aprecieze mai mult tot ceea ce am si toate sansele pe care viata mi le ofera, ce-i drept si cu un pic de munca din partea mea, decat cineva care n-a avut parte de asa ceva... E unul dintre oamenii pe care ii iubesc cel mai mult in viata asta, si care mi-a oferit tot ceea ce mi-am putut vreodata dori, si mi-a asigurat poate cel mai frumos trai, in comparatie cu al lui, sau cu al multor altora... Am avut, cred, prima discutie serioasa, cu cineva matur, cel putin mai matur decat mine, despre ceea ce va urma... Si trebuie sa recunosc ca m-a convins, daca nu in totalitate, macar 80%, ca altii si-ar da viata sa aiba parte de ceea ce am eu... Doar ca eu sunt ori nemultumita, ori am fobii aiurea in legatura cu tot felul de lucruri si situatii si mai aiurea... Mi-a deschis ochii inspre a vedea ca sansele mele sunt insutit mai multe decat cele de pe vremea parintilor nostri, spre exemplu, iar optiunile noastre de viitor de asemenea, nelimitate... Toate astea, la care se ada...