Simplu, Oana

După multe alergături de colo-colo, prin oraş, la cumpărături, şi cu alte treburi, spre seară am avut întâlnire cu Pesica- recent întoarsă de la malul mării, cu obrajii brăzdaţi de dungi roşii precum Soarele în apus; şi cu Bia- la fel de recent întoarsă de la mare, dar fără să fi furat la f el de multe raze precum Tania. Toate bune şi frumoase, subiecte de vorbă aveam, căci fiecare dintre noi mai avusese câte-o escapadă, două... Şi noi, ca tot omul, căutăm o terasă, mai făr' de specimenele tipice care le aglomerează, şi astfel, alegem terasa de lângă cea a Restaurantului Chinezesc, din Piaţa Sfatului. Conţine un nume de splendidă capitală europeană în denumire, da' nu vreau eu să-i fac reclamă. Odată a şezate la o măsuţă, am început să mă uit pe jos. Pe jos unde nu era nicio platformă din duşumea de lemn, pe care să stea scaunele şi măsuţele, ci simplu, pavajul Pieţei Sfatului. Şi, cum mă uitam eu cu ochiu-mi sfredelitor de bine-văzător, observ cum, pe lângă cei enşpe mii ...

Asta e a doua oara cand scriu aici noaptea... Nu-mi place, desi majoritatea ideilor imi vin in cap noaptea... Tocmai cand ma gandeam ca maine am zi libera, ca ma duc si eu ca tot omul sa ma destind, la Dobarlau... Ca trebuie sa am mintea fresh pentru o meditatie profunda in mijlocul santierului, pardon, naturii... Conversatii pitzipongice incheiate cu brio, o escapada la Bucuresti planuita de Pitz Ralu, barfe si ras... Ingurgitez o clatita cu gem de prune, cum imi place mie... Toaleta de seara completa, nu va mai zic ce lapte demachiant, creme si alte alea... Astept eu ce astept, pentru ca vecinii mei de deasupra, de fapt si de drept as putea sa-i numesc chiar iubitii mei vecini, sa-si termine partida de sex... De unde stiu? Patul, dom'le, patul e vechi si scartaie... Libidinos si chiar mai mult de-atat... Si cum ziceam, maine zi libera, somn delicios... De unde... Ma pune, nu stiu cine sau ce, sa nu las telefonul pe silent, ca doar deh, daca apeleaza cineva la bonomia mea in toiul...