Simplu, Oana

  Astăzi am avut multe de rezolvat şi din acest motiv am circulat foarte mult, prin diverse zone ale oraşului. Astfel, am observat diverse grupuri de copii şcolari care se deplasau de colo-colo, pentru că e săptamâna de ,,Şcoala altfel". O iniţiativă simpatică, mai ales că învăţăceilor de astăzi nu le mai place nici măcar ,,Şcoala şcoală".    În fine, voiam să ajung la faptul că în momentul în care am trecut pe Republicii cu destinaţia facultate, am remarcat un astfel de grup de elevi, de clasa a doua sau a treia, intrând ciorchine la McDonald's. Nu o să încep o teorie cum că produsele acelui fast-food nu se descompun nici la un an de la cumpărare, însă nu mi se pare normal să îţi încurajezi elevii să mănânce acolo.    Dacă tot voiai să îi scoţi în Centrul Vechi, mai bine îi puneai să vină cu un sendviş de acasă şi îi scoteai la un picnic în iarbă, în parc, sau sub Tâmpa, la aer curat, că tot e vremea asta frumoasă. Şi astfel nici nu aveai pe conştiinţă c...

  Ieri, în vreme ce mergeam înspre centrul oraşului, am zărit la un colţ de stradă o ambulanţă, al cărei echipaj, alcătuit din ş ofer şi medic, încerca să ţină pe picioare un om. Om care se ţinea cu mâinile de un stâlp pentru iluminat stradal, însă care se clatina din toate încheieturile, fiind mai mult pe jos decât în picioare. Alcoolic, desigur. Lângă alcoolic şi echipaj, mai era o femeie, pe care o bănuiesc că era soţia alcoolicului. N-avea nimic mai bun de făcut decât să râdă înfundat, şi să îi întrebe în mod cinic pe cei din echipajul ambulantei dacă nu scot targa. Medicul purta o mască pe faţă, probabil ca să nu fie doborât de aburii emanaţi de alcoolicul agăţat de stâlp.   Toate cele relatate mai sus au fost observate în decurs de câteva secunde, pentru că nu-mi stă în fire să mă opresc din drum ca să mă uit la te-miri-ce. Însă m-a indignat faptul că în ţară s-au închis zeci de spitale, cu ocazia atât de frumos intitulatei reformări a sistemului sanitar, în Braşov s-au...

Să fi fost februarie, cred, când m-a apucat pe mine obsesia cu renunţatul la maşinării. Şi am zis că de la 1 martie vine primăvara, iar eu, atleta grupului , o să rup străzile Braşovului şi o să-mi tocesc pantofii dă firmă prin asfaltul prinţului Butuza . Cine-a zis că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg , mare savant a fost. La 1 martie n-a venit nici primăvara, cu vibrările ei de violet ; nici soarele, nici asfaltul nu era prea uscat, unde mai pui că purtam încă cizme. Mirifice enşpe perechi de cizme, pe care acum nu vreau să le mai văd în faţa ochilor- fashion, fashion , dar mi-au ajuns până peste cap cele 4 luni în care le-am purtat. Ăăăh, nu vorbeam despre cizme, în orice caz. În martie n-a ţinut gluma. La sfârşitul lui martie am zis că de la 1 aprilie s-a zis cu maşinăriile. Că voi deveni o protectoare înrăită a mediului înconjurător. Mă rog, măcar în zilele lucrătoare ale săptămânii, căci în weekend, în cazul deplasărilor pe distanţe lungi e nevoie de maşin...