Simplu, Oana

     Azi am avut, după muuult timp, răgazul de a zăbovi pe o bancă, în Piaţa Sfatului, în timp ce aşteptam pe cineva.   Trecând peste faptul că (o spun pentru a o mia oară) mă enervează banner-ul acela cu o reclamă întins pe ditamai casa, voiam să vă arăt cât de înţesată de omuleţi era Piaţa Sfatului, în jurul orelor 12. Avem turişti mulţi, coloraţi, îmbrăcaţi simplu şi frumos, care se încalţă în Birkenstocks atunci când sunt în vacanţă, cu camere foto agăţate leneş la gât, cu priviri liniştite, şi chipuri blonde.       Era plăcută priveliştea, păcat doar că la doi paşi mai încolo se petrecea ceva urât, făcut de nişte copii uitaţi probabil pe acasă de nişte iresponsabili plecaţi la cules căpşune. O să vă povestesc şi asta, dar mâine, sau mai sigur luni, prinbraşov.com .   E deja weekend, aşa că petreceţi-l cât mai frumos, dragilor! 

Astă-seară am observat că bradul din Piaţa Sfatului a dispărut. Urât din partea lor. Mai putea să stea foarte bine încă vreo săptămână-două. Sau poate că păpa deja prea multă energie electrică, şi deh, e criză. În singurul moment de respiro al zilei, m-am aşezat lângă brad. Da, încă mai am bradul, v-am zis că aş fi în stare să-l ţin împodobit tot anul, mai ales că e eco, şi deci immortal . Mă binedispune, probabil pentru că e verde, habar n-am, cert e că-mi face bine să-l am în preajmă. Trecând peste subiectul brăduţi, azi, pe la ora 17, pe 15 Noiembrie, imediat după intersecţie, în plină fleşcăială cauzată de ploaie amestecată cu fulgi bezmetici, se asfalta. Ce-mi place, de-abia aştept să văd cât de mult ţine asfaltul ăsta. Se pare că anul ăsta nici nu mai trebuie să aşteptăm primăvara ca să asfaltăm, reasfaltăm, şi răsasfaltăm, ci o luăm din timp, mai precis din ianuarie. Apropo de asfaltări, vă recomand ca, de vreţi o experienţă deosebită, să treceţi pe ocolitoarea cea nouă, şi ...

Asta mi-aş fi dorit să regăsesc prin geanta-mi încărcată cu tot soiul de tâmpenii azi. Azi, când am petrecut o jumătate de ora agreabilă, pe bancă, la soare, în Piaţa Sfatului. Ca şi cum ar fi putut să cadă şi cerul, că nimic nu ne-ar fi mişcat. Pe noi, Pesicile, zic. Şi promitem solemn că şi la 80 de ani, tot aşa vom face. Că după tot soarele de amiază a urmat o ploaie de toată frumuseţea mai pe seară, asta-i alta poveste. Una peste alta, mi-a plăcut ziua asta. De nume. Cu toţi musafirii, şi toate bucatele îngurgitate doar ca să nu îi fac să se simtă singuri într-ale mâncatului. (Adevăru-i că papa n-a gătit niciodată, dar nu mă aşteptam ca friptura aia sau ce-o fi fost să fie aaatât de bună... miaaam miaaam!) Am desfăcut cadouri- partea asta îmi place. Pentru că-mi plac cadourile. Oricât de mici, îmi cresc nivelul fericirii din corp şi suflet. Am răspuns la enşpe mii de telefoane. Parcă anul ăsta au sunat mai mult decât oricând. Oricum, am ca plan pentru 2010, instalarea de tele...