Simplu, Oana

Anul trecut, la sfârşit de noiembrie :|. La asta se mai adaugă şi faptul că am avut parte de o toamnă destul de uscată, fără ploile pe care le detest, din cauza umidităţii care nu face niciun bine părului meu rebel, a umbrelelor care ocupă spaţiu aiurea în geantă, şi a deprimării pe care o induc în sufletele noastre.

Probabil că picioruşele voastre s-au reobişnuit cu pantofii, care nu sunt nici ei sandale, dar sunt incomparabil mai comozi decât cizmele. Pielea voastră nu mai e nevoită să mai poarte asupra-i atâtea straturi de haine, precum a făcut săptămâna trecută. Fularele si băscuţele pot să mai aştepte. Astea sunt lucrurile pe care ni le zicem cu toţii în sine, la fiecare deschidere a ferestrei, dimineaţă de dimineaţă. În weekend îmi zicea cineva că s-au anunţat temperaturi colosale, chiar şi în luna noiembrie, vreme lipsită de precipitaţii de speriat - ce mai încolo, şi-ncoace, o vreme de vis . Acum 5 minute, de parcă ar mai fi lipsit ceva din peisajul acestei minunate săptămâni, din care tocmai minunile lipsesc cu desavârşire, lăsându-se înlocuite cu dezamăgiri, amânări, şi altele, deschid Jurnalul Naţional. Ceea ce trona pe prima pagină m-a lăsat mască. Ahaaa, deci, dragi meteorologi, la fel cum s-a tot întâmplat anul ăsta, iar v-am prins cu minciuna. De unde soare, de unde cald, de ...

PS. E şi pentru tine, Pesica, pentru că o adori pe Shania, şi pentru felul în care ai încheiat aseară discuţia. Aveam nevoie să aud asta, mersi:)

La cateva luni, incepem sa gangurim, apoi sa rontaim fel de fel de lucrusoare, dintre cele mai ciudate (in cazul meu, un mielusel de cauciuc) ca sa ne scarpinam gingiile din care isi fac aparitia primii dintisori... Incepem sa pasim, sarim din patuturi, facem nazbatii (eu mancam frunze de ficus si perete...). Mai trec cativa ani, si vine vremea sa ne adaptam unui colectiv, si primul loc in care incepem socializarea propriu-zisa e gradinita... Nu am prea multe amintiri relevante din perioada aceea- exceptand faptul ca mi-am pictat, plina de talent, uniforma, mai exact sortuletul acela dintr-un material ce mi se parea, si imi pare si acum, destul de ciudat... N-am fost genul de copil, si tin minte ca multi oameni ma condamnau pe vremea aia, care sa isi petrece timpul in fata blocului... La noi, la romani, cred ca a devenit o adevarata mentalitate, dar si o mondenitate sa pierzi timpul aiurea, cu diverse grupari, mai mult sau mai putin huliganice, mancand seminte sau batand pur si simplu ...