Simplu, Oana

    Fiindcă peste tot au apărut deja reclamele cu moşi Crăciuni, pachete de sărbători şi reni cu năsucuri roşii, profit de moment pentru a-mi face puţină publicitate.   Dacă vă doriţi nişte decoraţiuni de sărbătoare pentru masa voastră de Crăciun, sau pentru casă, vă invit să vizitaţi chictreatsbyoana.wordpress.com , sau pagina de facebook: https://www.facebook.com/ChicTreatsByOana .    Acolo vă puteţi vedea fotografii ale produselor deja realizate, alege coroniţele care vă plac si personaliza după bunul plac, după care îmi puteţi trimite comanda, pentru ca eu să le meşteresc:).   Spor la curăţenie şi la decorat casa!

Vă doresc, simplu, un Crăciun fericit! Să aveţi trei zile în care să vă odihniţi, în care să vă bucuraţi de cei dragi.  Să aveţi grijă ce mâncaţi, şi mai ales cât mâncaţi, nu care cumva dintr-un Crăciun fericit să nimeriţi într-un salon de spital.   Vizitaţi-vă bunicii, mătuşile, prietenii, faceţi-le cadouri, iubiţi-i şi petreceţi de sărbători împreună cu ei.   Bucuraţi-vă de Crăciun- e o minune care durează doar trei zile!  

  Cam aşa s-a văzut răsăritul de ieri, de la fereastra balconului meu. Păcat doar că priveliştea a durat 5 minute.   Astăzi totul e gri, tinde spre alb, mulţumită zăpezii care s-a depus pe copaci.       Gata cu vorbăria, mă duc să îmi caut cizmele de cauciuc, pentru că trebuie să plec, iar străzile mustesc de apă şi zăpadă tocată. P.S. Ce aţi primit de la Moş azi-noapte? :)

  De câteva luni, mai precis de pe la începutul lunii septembrie, când ajunsesem într-un moment de tensiune maximă, din care n-am crezut să mai scap vreodată (ca să vă închipuiţi starea, imaginaţi-vă câteva chingi care să vă strângă, tare de tot, trupul, mintea şi sufletul), mă simt protejată de o minune. Minunea cu pricina mi-a ieşit în cale în ziua apogeului stării de tensiune, în care mi se parea că nu mai pot merge înainte, dar nu mai pot nici da înapoi, o zi pe care nu cred că o să o uit prea curând. A fost ceea ce poate unii numesc semn divin. A fost o mână care m-a ajutat să mă ridic, o chemare ca o îmbrăţişare, o privire care mi-a ramas şi astăzi întiparită în minte, a fost ceva, ceva minunat, care mă face să mă întorc în fiecare săptămână, în acelaşi loc unde am întâlnit-o pentru prima dată. Şi, de fiecare dată, îmi oferă acelaşi ajutor, îmi împlineşte visuri ce pot părea minuscule, sau absurde, sau cum mai vreţi voi, de-ar fi spuse cu voce tare.    Pentru aceste...

 ... am reţeta perfectă pentru a vă dezmorţi: gândiţi-vă la cadourile pe care trebuie să le cumpăraţi pentru toţi cei dragi. Niciunul la fel, dar totuşi egale în semnificaţie, simpatice, dar nu demne de uitat într-un dulap, şi cu o prezenţă îndeajuns de puternică, pentru ca ori de câte ori destinatarii cadourilor le vor vedea, să ştie de la cine le-au primit.   Asta am îndrăznit eu să fac în vreme ce încercam să adorm, şi am fost instantaneu în picioare, de parcă mi-ar fi fost aruncată o galeată cu apă rece în pat.   Până la data aşezării cadourilor sub braduţi, aka seara de Ajun, mai sunt 13 zile, timp suficient (încă) pentru evitarea aglomeraţiei (sau a sfarşitului lumii, aşa cum îmi place mie să îi spun), cât şi pentru căutarea inspiraţiei.   Spor la cadouri!:)

  ... sau cel puţin aşa ne place să ne lăudăm.   Şi, totuşi, nu înţeleg de ce trebuie să fie doar o singură zi pe an în care să fim cuminţi, şi o singură lună în an în care să fim mai buni, mai darnici şi mai toleranţi.   Mă rog, până vom găsi răspunsul acestei dileme, vă doresc ca mâine dimineaţă să găsiţi în ghetuţe tot ce v-aţi dorit de la Moş Nicolae (sau nu chiar tot, că apoi Moş Crăciun ce mai aduce în sac?!), să împărţiţi cu cei dragi din lucrurile mici şi dulci pe care vi le lasă alături de nuieluşă, şi să vă pregătiţi cu spor pentru Crăciun.    Da, au mai rămas doar 20 de zile. PS. Mâine seară, Braşovul intră în rândul oraşelor care îl aşteaptă pe Moş Crăciun şi aprinde luminiţele de sărbătoare! PS2. La Mulţi Ani, celor ce-şi serbează onomastica de Sf. Nicolae! PS3. Săptămână uşoară, dragilor!

  Nici n-am cum... La felul în care se bucurau astăzi copiii, la scrâşnetul zăpezii sub bocănceii lor mici, şi la zecile de bulgări pe care îi aruncau pe te-miri-unde, nu pot decât să empatizez cu starea asta lejeră, de vacanţă, pe care o induce ninsoarea.      Acum, seara, când am intrat în dormitor, era o lumină gălbuie, odihnitoare, care, da, provenea de la zăpada de afară. Cu o farfuriuţă cu brioşe alături, şi o cană de lapte fierbinte, albul s-a transformat în ocazia perfectă de a scrie aici- poate că, odată cu zăpada, îmi revine şi inspiraţia.   În urmă cu vreo oră, în parc au apărut nişte oameni mari şi un copil. Copil care se distra alergând prin zăpadă ce îi ajungea aproape până la jumătatea picioruşelor lui scurte, şi care arunca bulgări în cei mari, care nu se supărau.   Avem nevoie de apucături copilăreşti. Mai ales mâine, ca să vină Moşul. PS. Când am ieşit, am văzut doi copiii care se luptau să facă un om de zăpadă. PS2. Cred că mâine, în lo...

Curcubeu. Iarna. La sfârşit de decembrie. N-am avut ocazia să-l şi văd, pentru că dormeam la ora aia. Dar, cine se trezeşte de dimineaţă... vede curcubeul:)). Mersi, papa , pentru poză! PS. Foto din 31 decembrie. Absenţa mea explică de ce nu am postat-o încă de atunci. Oricum, niciodată nu e prea târziu pentru o frumuseţe a naturii. PS.2 La câteva zile de la apariţia curcubeului iernatic, am găsit, involuntar, în Biblie, şi semnificaţia acestuia- după potopul în urma căruia au scăpat cu viaţă doar cei aflaţi pe Arca lui Noe, Dumnezeu a promis să nu mai "atenteze" niciodată la viaţa Pământului prin intermediul ploii torenţiale, şi, drept legământ între El şi Pământ, a pictat curcubeul. Tot Dumnezeu a mai spus şi că îl va aşterne pe cer, din când în când, ca să îşi amintească de promisiunea sa. PS.3 După ce-am citit chestia de mai sus, m-am liniştit. Cel puţin pentru o perioadă, Şefu' nu vrea s-o termine cu noi:))

Se presupune că ea papă bani de la buget. Pentru că firmele care se ocupă de deszăpezire, împrăştiere de materiale antiderapante, curăţat zăpada, bla, bla, trebuie plătite. Cu bani buni şi frumoşi. Tot la fel de bine, zăpada ar putea să şi producă bani. Iată cum: A nins. De vreo trei dimineţi, înotăm practic prin zăpadă. Astăzi s-au mai liniştit apele, însă ieri... Ieri a fost haos, atât pe şoselele din Braşov, cât şi în parcări şi pe trotuare. Despre şosele şi parcări nu mă mai agit să discut, pentru că au mai discutat şi alţii. Eu vreau să mă leg de trotuare. Trotuare care se aştern de-a lungul arterelor, bulevardelor, străzilor, trecând prin faţa a numeroase firme, de parter ori ba, sedii de bănci, magazine, felurite buticuri de cartier, frizerii, farmacii, şi câte şi mai câte. Unde vreau să ajung- atunci când ninge, tuturor ne revine obligaţia de a deszăpezi ceva. Şi aici nu mă refer la maşini, ci la căile de acces înspre locuinţele noastre, fie ele case, ori apartamente ...

Acum ninge cu găleata . Ca să vedeţi ce capete de urbe responsabile avem, azi de dimineaţă, la ora 7 şi ceva, plugurile lucrau de zor prin oraş. Adicătelea unul singur, pe Mureşenilor. Căci pe restul străzilor n-am prea văzut nicio activitate în desfaşurare, înafară de zăpadă frământată, din care, din păcate, nu iese cozonac. E friggg. Sunt -6 grade. Din maşină şi până la locul unde aveam treabă, mi-au îngheţat picioarele. Însă îmi place că e linişte, că sunt locuri de parcare (şi nu mai trebuie să alergăm jumătate de oraş pentru unul), că lumea merge mai liniştită pe stradă, nimeni nu se grăbeşte, şi nu pentru că n-ar vrea, ci pentru că nu poate. Pe Titulescu (aka Strada Poliţiei) e o zăpadă de-ţi face maşina în toate direcţiile. Să alunece, zic. Acestea fiind spuse, zăpadă plăcută azi! (Scriem mai târziu, pentru că acum trebuie să şi mănânc ceva:D)

Ţin minte că v-am povestit, chiar aici, anul trecut, ce amintire specială din copilarie mă leagă de Moş Nicolae. Mai exact, acea poză care ne imortalizează, pe mine şi pe bunicul meu matern, lustruind de zor la ghetuţele mele, în aşteptarea Moşului. Vremea a trecut. Bunicul meu nu mă mai ajută la ghetuţe, dar nu ratează niciun Moş. Tot anul trecut v-am povestit şi despre ritualul lui de Moş. Nici anul ăsta nu s-a dezis. De parcă ar ştii ce bucurie îmi aduce în suflet... Eu mi-am pregătit toate cizmele încă de marţi sau miercuri. Nu de alta, dar sunt multe, şi cred că Moşul m-ar fi prins seara tot lustruind de zor la ele. Când am terminat, le-am aşezat în hol, de-a lungul unui perete, aşa, ca la expoziţie, după lungimea carâmbului, cu toc, fără toc, pe culori, botinuţe. M-am simţit foarte mândră de mine:)). E-adevărat că au trecut ceva ani de când nu-mi mai doresc lucruri neapărat materiale, plus că niciodată nu mi-au plăcut extravaganţele astea de sărbătoare, cu vrafuri de cadouri ...

În urmă cu trei luni (ce repede-au trecut!) ne plângeam, care mai de care, că a venit toamna, cu tot ceea ce înseamnă ea- frunze multicolore, ploi, frig, şi deprimare. Acum nimeni n-a mai plâns după toamnă. Nimeni n-a mai avut timp să observe că s-a terminat şi cu ea, că s-au mai dus încă trei luni din viaţa noastră, că s-au putrezit bilioane de frunze, şi au plâns după Soare miliarde de oameni. E oficial iarnă. Şi mă bucur că nu e încă frig. Dacă ar ţine vremea tot aşa până în primăvară, ar fi perfect. Poate că doar de Crăciun ar da bine în peisaj nişte zăpadă, dar în rest, no thanks. Luna decembrie mă bucură, pe de-o parte, mă întristează, pe de alta. Mă bucură fiindcă, din prisma Sărbătorilor, mi se pare cea mai simpatică perioadă a anului. Vin Moşii, of course, dacă am fost cuminţi; se coace cozonac, se face piftie (maman deja mi-a potolit pofta:D), se scot zeci de globuri, ghirlande, ce se agaţă în brăduţi; coroniţe pe uşi, se pregătesc cadouri, se aleargă de colo-colo în că...

Ieri cred ca a fost sambata... Ba nu- sunt sigura ca a fost sambata, m-am uitat in calendar... De cateva saptamani nu mai deosebesc zilele saptamanii si nici datele... Dupa cum incepusem sa zic, ieri n-am iesit deloc din casa... Am stat cu Bubu, si am dormit impreuna in pat, inveliti cu o patura de lana- suntem doua pisici, stim... Am mancat un castronel cu fistic, si am incercat sa continuu lectura unei carti- nu pot, nu mai am spor si nici chef de citit... Imi amintesc cu ciuda de perioadele prolifice lecturii din viata mea... Au fost luni in care citeam intre 5 si 7 carti... Acum nu mai pot... Imi fuge mintea in alta parte, sau pur si simplu ma trezesc privindu-mi tavanul... Nu c-ar fi ceva interesant agatat de el, dar... Azi e duminica... Acum am intrat in casa- m-am deplasat pe o distanta de 3 strazi de casa... Mi-am imbracat madularele amortite, pentru ca oricum ma dor toate oscioarele corpului si n-as vrea sa agravez treaba, si am pornit... Afara e mai cald decat ma asteptam... ...

Mai sunt 7 zile pana la Craciun, iar eu in loc sa afisez o veselie molipsitoare si sa fredonez Rudolph the Red-Nosed Reindeer, nu fac nimic... Nu sunt nici macar in stare sa zambesc, si sunt putine persoanele care ajung la mine... Mi s-a stricat orice pofta de viata si de sarbatoare... Am trecut azi prin oras, chiar foarte devreme, pe la 7 a.m., si n-am vazut nici pe-acolo mare vanzoleala... Se face economie la electricitate- nimic din tot amalgamul de luminite menite sa ne infrumuseteze Brasovul de sarbatori nu era aprins... Tin minte, ca in anii trecuti, cand mergeam zi de zi, dimineata de dimineata la liceu, admiram intotdeauna Primaria si brazii din fata Prefecturii, care aminteau a poveste de iarna... Acum nimic- orasul nu mai are vlaga... Pana si magazinele afiseaza niste braduti impodobiti cel putin modest, si niste lumini chioare, sau mai rau, inexistente... Imi plac totusi ingerasii ce "strajuiesc" intrarea pe Republicii, dinspre Bdul Eroilor... Nu e nici macar zapad...

Desi ar fi recomandat sa fiu pe taramul viselor acum, n-am putut sa ma abtin sa nu trec si pe aici... Dupa un weekend de relaxare, cum a spus Ralu, de maine sunt pusa pe fapte mari... Toata saptamana am fost stresata din cauza ca in ultima vreme mi-am neglijat iubita... Ca sa fiu mai explicita, am umblat vreo 10 zile cu RCA-ul expirat, pana m-a sunat biata domnisoara, care se ocupa de toate hartoagele astea la toate masinile, sa-mi spuna senina ca as putea incasa in orice secunda o amenda de toata frumusetea daca nu-mi misc oarece parti ale corpului inspre sediul societatii respective, cu tot cu banii de achitat... Asta s-a rezolvat, si cand dau sa bag cartea aceea verde sau cum s-o fi numind, in certificatul de inmatriculare, vad scrisa urmatoarea minunatie: data urmatoarei ITP 13.12.2008... Mda... Peste weekend nu cred ca era posibil de rezolvat, insa sper ca maine va fi ok si asta... Ma voi trezi la 7 dimineata maine, ceea ce nu prea-mi place, avand in vedere ca sunt deja in vacanta...

Cred ca luna asta, dintre toate, are cea mai mare putere de a te face sa-ti pierzi un' doi mintile... Si nu e doar cazul meu- ma bucur intr-un fel... Dupa cum spuneam, de 10 zile, caci atat a trecut deja, parca nu-s eu... Mai mult pierzand timpul si neprestand cine stie ce activitati, fie dorm, fie stau... Sunt fericita ca mi-am intregit colectia de carti pentru scoala- macar atat, daca altceva nu fac... Sunt fericita ca mi-am organizat cat de cat haosul din sertarele biroului... Sunt fericita ca, desi ar trebui sa fie iadul pe pamant zilele astea prin cash & carry-uri, hypermarket-uri, supermarket-uri si magazinase de cartier, azi am reusit din nou sa-mi fac cumparaturile in liniste, si fara sa-mi fie smulse hainele de pe mine... In schimb, m-am enervat in weekend pentru ca vremea a fost una de tot rasul... Duminica am fost pret de cateva ore la Dobarlau, si in loc sa fie placut afara, a inceput sa tune si sa fulgere si pentru vreun sfert de ora a plouat ca vara... Pe drum am ...

Azi dimineata m-am trezit la 5... Ce a urmat peste zi a fost inca o batalie... Dar parca si Soarele ne da mai multa putere atunci cand ne zambeste "cu toti dintii"... Se anunta vreme buna si in zilele urmatoare, si vreau sa profit... Ieri am venit pe jos, din centru pana acasa... Mi-era dor sa vad lumea de pe aste doua picioare cu care m-a inzestrat natura... Ah, si am facut si o fapta buna pentru mediu... Nu stiu cum vi se pare voua, dar mirosul de Craciun e din ce in ce mai aproape, chiar daca asa-zisa criza financiara mondiala e mai populara decat insasi sarbatoarea Nasterii Domnului... Insa tind sa cred ca banii nu pot afecta obiceiuri ce se respecta de secole, si nici o buna dispozitie obligatorie in preajma acestei sarbatori... Pentru un somn relaxat, cu vise frumoase, si lung pana dimineata, dupa ivirea zorilor (si nu cu noaptea-n cap, ca mine, azi), luati de ascultati, dragilor... [...] Is this God's experiment In which we have no say, In which were given paradise...

Sau Ziua Nationala a Romaniei... Sau Ziua noastra, a tuturor care, conform datelor din buletin sau a simtamintelor noastre fata de patrie, ne intitulam romani... Nu stiu cat de mult inseamna ziua aceasta pentru voi, nici macar nu stiu daca ati avut curiozitatea de a intoarce pagina calendarului la luna decembrie... Nu stiu daca ati iesit pe strada la paradele ce s-au desfasurat... La noi, in Brasov, a avut loc o alta manifestare, cea cu moastele Sf. Andrei... Nu stiu cati dintre voi ati iesit ca orice roman tipic, la gratar, "la padure"... Sau asta se face de 1 Mai muncitoresc? Ma incurc in sarbatori- oricum nu prea e vreme de gratare acum, in cel mai fericit caz, daca esti un roman get-beget iti poti scoate nevasta la o bere, la terasa din cartier... Ce n-ati vazut? Va zic eu sigur ca ies femeile la bere si singure, fara sa le duca sotii:))... Aberez, dar si astea sunt comportamente tipice romanului, si pana la urma e ziua noastra nu? Sunt sigura ca macar unii dintre voi v...

Saptamana trecuta am facut ceva cumparaturi pentru bradutul de Craciun , aranjamente cu ilice, fundite, si printre altele l-am cumparat si pe Rudolph ... Acum e perioada din an in care eu si Pesi obisnuiam sa cantam, terorizand pe toata lumea, melodia lui Gene Autry ... Si acum as canta-o, dar n-am cu cine:))... Cand ma gandesc ca am o luna intreaga, in fata, in care voi putea sa cant numai Rudolph , aaahhh, de-abia astept... Unde mai pui ca am si cumparat unele cadouri pentru seara de Craciun ... Am pomenit vreodata cat de mult imi place sa fac cadouri? Da, e una din activitatile care imi dau cea mai mare satisfactie sufleteasca- fac pe cineva fericit, si ma fac, implicit si pe mine, mai multumita de faptele mele... Anyway, asta e una din melodiile pe care le iubesc si care, ori de cate ori o ascult ma face pur si simplu sa rad si ma indeamna sa cant cu gura pana la urechi, prin casa, pe strada, sau oriunde si oricand... Mai ales ca era melodia noastra la fiecare sfarsit de an- a mea...