Simplu, Oana

  Cam aşa s-a văzut răsăritul de ieri, de la fereastra balconului meu. Păcat doar că priveliştea a durat 5 minute.   Astăzi totul e gri, tinde spre alb, mulţumită zăpezii care s-a depus pe copaci.       Gata cu vorbăria, mă duc să îmi caut cizmele de cauciuc, pentru că trebuie să plec, iar străzile mustesc de apă şi zăpadă tocată. P.S. Ce aţi primit de la Moş azi-noapte? :)

  ... sau cel puţin aşa ne place să ne lăudăm.   Şi, totuşi, nu înţeleg de ce trebuie să fie doar o singură zi pe an în care să fim cuminţi, şi o singură lună în an în care să fim mai buni, mai darnici şi mai toleranţi.   Mă rog, până vom găsi răspunsul acestei dileme, vă doresc ca mâine dimineaţă să găsiţi în ghetuţe tot ce v-aţi dorit de la Moş Nicolae (sau nu chiar tot, că apoi Moş Crăciun ce mai aduce în sac?!), să împărţiţi cu cei dragi din lucrurile mici şi dulci pe care vi le lasă alături de nuieluşă, şi să vă pregătiţi cu spor pentru Crăciun.    Da, au mai rămas doar 20 de zile. PS. Mâine seară, Braşovul intră în rândul oraşelor care îl aşteaptă pe Moş Crăciun şi aprinde luminiţele de sărbătoare! PS2. La Mulţi Ani, celor ce-şi serbează onomastica de Sf. Nicolae! PS3. Săptămână uşoară, dragilor!

Ţin minte că v-am povestit, chiar aici, anul trecut, ce amintire specială din copilarie mă leagă de Moş Nicolae. Mai exact, acea poză care ne imortalizează, pe mine şi pe bunicul meu matern, lustruind de zor la ghetuţele mele, în aşteptarea Moşului. Vremea a trecut. Bunicul meu nu mă mai ajută la ghetuţe, dar nu ratează niciun Moş. Tot anul trecut v-am povestit şi despre ritualul lui de Moş. Nici anul ăsta nu s-a dezis. De parcă ar ştii ce bucurie îmi aduce în suflet... Eu mi-am pregătit toate cizmele încă de marţi sau miercuri. Nu de alta, dar sunt multe, şi cred că Moşul m-ar fi prins seara tot lustruind de zor la ele. Când am terminat, le-am aşezat în hol, de-a lungul unui perete, aşa, ca la expoziţie, după lungimea carâmbului, cu toc, fără toc, pe culori, botinuţe. M-am simţit foarte mândră de mine:)). E-adevărat că au trecut ceva ani de când nu-mi mai doresc lucruri neapărat materiale, plus că niciodată nu mi-au plăcut extravaganţele astea de sărbătoare, cu vrafuri de cadouri ...