Simplu, Oana

  Continuăm cu luna iulie:)    A doua zi după aniversarea mamei, am plecat în vacanţă, pentru o săptămână, la bunica. Pentru că în copilărie nu am fost niciodată în vacanţă la bunici pentru simplul fapt că nu aveam bunici la ţară, ci la trei străzi distanţă de mine în Braşov, am zis că la 24 de ani nu e prea târziu ca să petrec o vacanţă la ţară, la bunica (ce-i drept adoptivă, dar bunică).   Bubu stând la pândă între florile bunicii. Ciurda de văcuţe întorcându-se seara din păşunat.   În fiecare dimineaţă, am mâncat zmeură şi coacăze. Câte un pumn din fiecare, pentru energie cât o zi de vară :).  Florile pentru biserică, duminica dimineaţă. Checul bunicii. Verde de iulie. Bubu stând la umbra şezlongului.

 Un coş cu mere roşii, zemoase şi dulci, şi crizanteme de al căror miros mă îndrăgostesc în fiecare toamnă, primit de la bunica mea adoptivă, pe care o iubesc, la rându-mi, nespus. PS. Duminică frumoasă, dragilor!

Acum, spuneţi-mi şi voi, cum pot eu să mă ţin de promisiunea de a scăpa de cele 2 kilograme câştigate (halal câştig!), când bunica-mi adoptivă mă aşteaptă mereu cu astfel de ispite?!