În urmă cu trei luni (ce repede-au trecut!) ne plângeam, care mai de care, că a venit toamna, cu tot ceea ce înseamnă ea- frunze multicolore, ploi, frig, şi deprimare. Acum nimeni n-a mai plâns după toamnă. Nimeni n-a mai avut timp să observe că s-a terminat şi cu ea, că s-au mai dus încă trei luni din viaţa noastră, că s-au putrezit bilioane de frunze, şi au plâns după Soare miliarde de oameni. E oficial iarnă. Şi mă bucur că nu e încă frig. Dacă ar ţine vremea tot aşa până în primăvară, ar fi perfect. Poate că doar de Crăciun ar da bine în peisaj nişte zăpadă, dar în rest, no thanks. Luna decembrie mă bucură, pe de-o parte, mă întristează, pe de alta. Mă bucură fiindcă, din prisma Sărbătorilor, mi se pare cea mai simpatică perioadă a anului. Vin Moşii, of course, dacă am fost cuminţi; se coace cozonac, se face piftie (maman deja mi-a potolit pofta:D), se scot zeci de globuri, ghirlande, ce se agaţă în brăduţi; coroniţe pe uşi, se pregătesc cadouri, se aleargă de colo-colo în că...
