Simplu, Oana

  Ca să vă creez o minimă idee despre dispoziţia mea, care nu era sub nicio formă una de primit musafiri, vă spun  că în ultima săptămână a fost un haos generalizat în jurul meu, la care s-a adăugat şi boala cuiva din familie (nimeni extrem de apropiat, slavă Domnului, dar îndeajuns ca să răstoarne toată familia pe dos). În plus, mâine încep examenele, aşa că am fost într-o cursă continuă treburi-citit-treburi-citit.   După cum spuneam, ieri, cam pe când munceam de zor la nişte acte, şi când cautam ceva extrem de important, o sună pe maman la telefon o persoană, la care ţin, de ce să mint, şi care îi spune că are treabă la contabila care stă la două blocuri distanţă de mine. Ce era să-i zică- hai la noi!.      O poftim în casă... şi, când păşeşte în cameră, începe să ţipe: Ce-i cu ăsta aici?!?!?! Zic eu: S-a aşezat ca să doarmă... Aici?! Da, aici, are toată casă la dispoziţie, din moment ce ni l-am asumat ca membru al familiei!   Se referea desigur, ...

De cateva zile mă tot chinui să îmi găsesc dispoziţia necesară de a scrie despre EA. Cine e EA ? E cea mai iluzorie senzaţie, pentru că îţi induce convingerea că poţi ajunge la nori, dar în momentul următor te poate la fel de uşor izbi de pământul pe care credeai că-l părăsiseşi. E ca un soi de alegere pe care o faci din când în când. E cea care îţi poate întipări cel mai frumos zâmbet pe chip, dar şi cea care îţi izvorăşte cele mai aprigi lacrimi sau regrete. E cea care îţi aruncă întreaga fiinţă în ceva ce ţi se pare un vis, dar la fel de patetic (patetic=cu patos) te loveşte de pragul de sus. E cea care îţi poate reda sau întări optimismul, dar te poate şi convinge că lumea se prăbuşeşte. E cea care face timpul să treacă cu atâta repeziciune încât nici nu îţi dai seama când se sfârşeşte totul. O consideri raspunsul tuturor dorinţelor tale, dar pe parcurs poate da naştere la milioane de întrebări sau insinuări. E eternă, atat cât durează- DRAGOSTEA . Ceea ce am scris mai sus e ...