Simplu, Oana

  Era o vreme când aproape nu lăsam o săptămână să treacă fără să scriu ceva. Era o vreme când cuvintele îmi curgeau mai degrabă în scris, când aveam mai mult timp pe care să îl concentrez pe exprimarea scrisă. Sunt aproape doi ani de când nu am scris nimic. Nimic aici, fiindcă în rest am mai trecut cu pixul sau cu tastele printre cuvinte frumos aranjate.   Faptul că săptămâna trecuta a trebuit să predau un articol, şi am găsit extrem de complicat să rezum tot ce voiam să exprim, dându-mi astfel seama că lipsa scrisului se poate transforma, mai tîrziu, într-o dizabilitate de exprimare. Pe care, desigur, îmi doresc să o previn, şi nu să o tratez.   Am luat, aşadar, hotărârea ca măcar o dată pe saptamană să scriu aici lucrurile care îmi plac, care mă fac să râd, să povestesc despre oamenii haioşi care mă înconjoară şi îmi fac zilele complicate mai uşor de îndurat, să postez şi aici poze frumoase, o melodie care mă unge pe suflet, sau, dimpotrivă, să vă povestesc despre a...

  La noi în sat a venit, în sfîrşit, primăvara. Fără flori de corcoduş şi alţi pomişori încă, din cauza că e mai frig decît în Braşov, însă cu multe flori de pădure:    ...şi cu un amic pe care l-am găsit stînd la soare, în grădină :)

     De când se încălzeşte vremea, încet, încet, pajiştile pustiite de frigul iernii se umplu de iarbă şi flori multe. Atât de multe încât la sfârşit de iunie totul devine atât de colorat, presărat cu margarete, garofiţe şi alte sute de plante (se apreciază că în România, graţie metodei tradiţionale de cosire a pajiştilor, avem în jur de 200 de specii de plante/metru pătrat, în vreme ce în restul Europei numărul lor e de doar 2 (!!!)/metru pătrat).   Când toate aceste ierburi înalte şi flori se coc, lumea începe cositul.     Berzele sunt cele care aşteaptă cu nerăbdare cositul şi întorsul fânului, fiindcă atunci au şansa de a prinde hrană cu uşurinţă :). ...şi pot sta şi la taclale, din varful căpiţelor de fân :).   Buglele de fân sunt lăsate încă o perioadă pe pajişte, ca să se usuce bine de tot, iar mai apoi sunt transportate acasă... ... prin metoda tradiţională- cal şi car...  ...sau prin met...

  După toata marea de păpădii, a rămas o mare... de puf...     Merii au înflorit ceva mai târziu decât în Braşov. Cu flori albe...    ...sau roz :)  O buruiană splendidă, pe care am descoperit-o anul trecut, chiar lângă troiţa din capătul uliţei care urcă spre cimitir.   Meri dalbi cât vezi cu ochii... ~ va urma ~

Nu mai înţeleg deloc ce soi de primavară e asta, cu mai multă ploaie decât toamna, cu mai mulţi nori şi, în unele zile, cu o atmosferă atât de apăsătoare. în unele zile, singurii sori au fost florile de păpădie.     Prima zi de plajă, săptămâna trecută :)   La plimbare, pe  uliţă. Mălin (liliac sălbatic) înflorit.   Răţuştele, şi ele la plimbare, după o bălăceală bună în vale. Floare de câmp.     Şi iar se-adună nori de ploaie... ~ va urma ~

  Deşi e aproape de sfârşit, primăvara asta a semănat, până acum vreo două săptămâni, mai mult a iarnă. Cu zăpadă pe piscurile înalte, cu vânt puternic şi haine multe, în unele zile chiar mai multe decât iarna.   În cele din urmă, primăvara a început să pară mai mult a vară decât a primăvară, întrucât ,,am sărit" în decurs de o zi de la ghete la tricou cu mânecă scurtă. Dar, ce mai încolo şi-ncoace, iată primăvara, aşa cum se vede la noi în sat: Piliştea noastră dragă, acum două săptămâni, când copacii de-abia înmugureau. Corcoduş în floare. Găina pitică a vecinilor mei, mamă dedicată. Şi...când ţi-e lumea mai dragă, ploaie. Iar ploaie.   Şi după ploaie, apusuri colorate. ~ va urma ~

 Dragilor, vă doresc din suflet să aveţi parte de un Paşte fericit, pe care să îl petreceţi alături de cei care contează pentru voi. Să fiţi sănătoşi şi iubiţi!

  Încet, încet, chiar dacă însoţită de un vânt tăios şi un soare mai cu dinţi, primăvara îşi face simţită prezenţa. Ieri am renunţat la băscuţă, am încălţat ghete mai subţiri, şi am purtat ochelari de soare.    Însă nu departe de mine, am mai găsit puţină iarnă.  Un cocoş galant.   Valea încă îngheţată.     Şi... uniforma obligatorie- cizmele de cauciuc, neapărat lungi. PS. O primăvară frumoasă şi caldă îmi doresc. Şi vă doresc :)

  Acum vreo două săptămâni, când era cât de cât uscat afară, dar şi ceva mai cald, nu era bine. Fiindcă nu era zăpadă şi era prea cald. Apoi a venit gerul. Şi-au pocnit pietrele, fiindcă era prea frig. Acum ninge şi cu toată distracţia şi oricât de mult le-ar plăcea bucureştenilor pe pârtie, ţin să fac unele precizări.   Zăpada e frumoasă. Dar e bună o zi, maxim două-trei, atunci, de Sărbători, pentru un plus de farmec. Orice surplus de zăpadă nu e altceva decât o continuă bătaie de cap.   Să încep cu petele de culoare de pe zăpadă. Da, mă refer la urina şi la răhăţeii de câine care tronează mândri pe trotuare, alei de parcuri şi nu numai. Deci, dacă aveaţi de gând să faceţi tumbe în zăpadă sau îngeraşi, think twice .   Mersul, atât per pedes cât şi motorizat, devine un coşmar. Ca să parcurgi o distanţă, chiar si scurtă, pe jos, trebuie să ai antrenament de fitness la zi, bocăncei cu aderenţă bună, şi neapărat pantaloni de schi. Cei care au contracte de deszăpe...

        Dragii mei, chiar dacă o zi a trecut deja, eu vă urez să aveţi un Crăciun binecuvântat, alături de toţi cei care vă sunt dragi, să vă bucuraţi de oamenii din jur şi de cadourile primite, să nu uitaţi să mulţumiţi pentru tot ceea ce aveţi şi să dăruiţi, la rându-vă, ceva, oricât de mic, cuiva căruia îi lipseşte.   Vă reamintesc, ca în fiecare an, că secretul unei sărbători petrecute cu bine constă în moderaţie, aşa că nu vă năpustiţi asupra oalelor cu sarmale, nu înghiţiţi toţi cozonacii deodată, şi nu goliţi absolut toate damigenele cu vin dintr-o sorbitură. Avem acelaşi volum al stomacului ca în restul anului, iar sănătatea e pe primul loc :).   Ah, uitam să vă întreb: a venit Moşu' la voi?

    Fiindcă peste tot au apărut deja reclamele cu moşi Crăciuni, pachete de sărbători şi reni cu năsucuri roşii, profit de moment pentru a-mi face puţină publicitate.   Dacă vă doriţi nişte decoraţiuni de sărbătoare pentru masa voastră de Crăciun, sau pentru casă, vă invit să vizitaţi chictreatsbyoana.wordpress.com , sau pagina de facebook: https://www.facebook.com/ChicTreatsByOana .    Acolo vă puteţi vedea fotografii ale produselor deja realizate, alege coroniţele care vă plac si personaliza după bunul plac, după care îmi puteţi trimite comanda, pentru ca eu să le meşteresc:).   Spor la curăţenie şi la decorat casa!

     Nu pot să spun că mă dau în vânt după vremea de afară sau după iarnă, în general, dar trebuie să recunosc că ploaia îngheţată de zilele trecute a creat un adevărat spectacol, în tot griul care s-a lăsat peste oraş odată cu sfârşitul de toamnă. Dacă anul trecut m-am minunat la vederea unor fotografii făcute de un văr, cu înfăptuirile ice rain-ului canadian, anul acesta am avut ocazia să le văd pe viu. Ca să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce peisaje, vă spun că am ieşit astăzi doar prin jurul casei, ca să profit de faptul că e încă frig şi gheaţa nu s-a topit.   Un corcoduş care pe timp de vară e cocoşat de prea multe fructe e acum cocoşat de gheaţă.     Nici gardul viu nu a scăpat :).      Cu adevărat spectaculos mi s-a părut pinul îngheţat. Iar faptul că are şi conuri îi adaugă farmec de sărbătoare.   Am găsit şi nişte reminiscenţe de toamnă- frunzele colorate ale unui arţar-, cuprinse în nişte pelicule de ...

  De trei zile înghit tot felul de chestii, mai leacuri din bătrâni, mai plicuri de la farmacie, mai remedii a la Dr. Oz, doar-doar mi-o trece şi mie răceala.      Ziua de vineri a debutat fără probleme, însă după-amiază a apărut o răguşeală timidă. Am zis că trece cu puţin albastru de metil (la mine nu funcţionează pastilele cu albastru de metil, ci doar albastrul de metil pur!).    Sâmbătă dimineaţă m-am trezit cu gâtul în piuneze, răguşeală, scârţâială, dă-i cu pastile, dă-i cu albastru de metil, scobeşte şi-o ridichea neagră, pune-i şi-un strop de sirop de arţar, că doar e remediu sigur.   Da, de unde! Sâmbătă seara ajunsesem să stau ghemuită în pat, sub pătură şi cu două perne-n cap, doar-doar n-oi mai simţi disconfortul. Seara, înainte de culcare, iar pastile, iar albastru de metil, iar spray Bioparox (cel mai bun prieten al meu, încă din copilărie).      Duminică dimineaţă m-am trezit de parcă nu aş fi dormit deloc. Ochii me...

  Acum aproape o lună, cand v-am arătat cum îşi făcuse toamna intrarea în scenă, de-abia venise un pic frigul, Soarele stătea ceva mai mult pe cer (apropo, numai pe mine mă îngrozeşte schimbarea orei săptămâna viitoare?), iar frunzele nu erau pe punctul de-a pica din copaci.   Toamna asta au fost multe brânduşe, poate mai multe decât am văzut în anii anteriori, toamna şi primăvara laolaltă.   În fiecare toamnă îmi place tare mult coloritul nucilor atinşi de brumă. Acum, aproape toţi nucii din sat şi-au pierdut frunzele.  Tablou de toamnă, cu ultimele bugle de fân şi biserica din sat, în fundal.   Una dintre curţile mele preferate din sat, cu a ei fântână veche şi sute de flori. Nucile, plăcere de toamnă.