Simplu, Oana

Mai devreme, eram cu maman pe stradă, şi trecem pe lângă o agenţie de turism. Agenţia avea vitrină, iar pe sticla acesteia scria cu litere de-o şchioapă "Transport de persoane intern şi internaţional". Maman aproape că se opreşte din mers, şi, după mutriţa pe care o luase, simţeam că urmează să arunce o vorbă de duh. Se întoarce către mine şi-mi zice: N-au scris bine ăia pe vitrină. Mai precis ar fi fost "Transport de persoane intern, internaţional şi electoral"!

Astăzi, după o săptămână întreagă de vino-ncoace-du-te-ncolo , mă resimt. Cu dureri de oase, muşchi, mădulare, şi tot ce poate durea într-un corp. Punem la socoteală şi vremea absolut dezastruoasă pentru luna septembrie, rezultând o zi perfectă pentru stat 20 de ore numai în pat. În cele 4 ore de nestat afundată între perne şi pături, am fost să-mi recuperez maman -ul, am mâncat, m-am răsfăţat cu ciocolată şi m-am amuzat pe seama gloriosului conducător al ţării . PS. Fotografia de mai sus este dovada vremii- lumea la 13°, ieri dimineaţă.

Dacă-n vreuna din zilele astea vedeţi vreo nebună ciufulită, nemachiată, încăţată cu un pantof cu toc de-o culoare, şi-un altul de-o alta, dar fără toc, cu o geantă agăţată de umăr, cu telefonu-ntr-o mână şi cheile-ntr-alta, să ştiţi că-s Eu, Oana . (I know I ain't God, but at least I show myself some respect by capitalizing the "e" in Eu:D). Maman a plecat şi m-a lăsat cu fundu-n baltă. Noroc că nu-s rechini în bălţi, că altfel nu ştiu ce s-ar fi ales de mine. De două zile am cearcăne albastre, mănânc precum o spartă, deşi, în concret, în casă nu prea mai e nimic de mâncare, scriu, plătesc, mă sucesc, fac cumpărături, le zâmbesc vecinilor când mi se adresează cu apelativul " frumoaso ", pregătesc pacheţele cu dulciuri şi te-miri-ce mărunţişuri de-ale gurii, termosuri cu compot de mere culese din grădina vecinilor. Ce-am mai făcut? Am apucat să dorm. Dar doar câteva ore, azi-noapte, căci de somn după-amiaza nici nu mai încape problema. Am vorbit ca disperat...