La ce sunt bune cozile
De cand mă ştiu urăsc să stau la coadă. Pentru simplul fapt că n-am răbdare să stau într-un loc nici cât mâţa-n coadă. Pentru că, aşa cum zice maman , aş vrea ca toată lumea să se mişte în ritmul meu, şi strict urmând indicaţiile mele. Acum nu înţelegeţi că sunt tipul de om care se bagă-n faţă- specimele astea se număra printre cele pe care le-aş extermina, clar. Am mai scris eu mai demult despre mai multe neamuri de cozi, de la coada la uşa instituţiilor publice şi până la coada letargică, de supermarket. Mă scoate din sărite stilul ăsta pur românesc de a-şi bate joc de om, pe banu' lui. Iar în cazul instituţiilor, cel mai mult mă enervează faptul că, de cele mai multe ori, statul la coadă mă împinge să apelez la pile. Mă enervează pentru că le dau impresia oamenilor-pilă că abuzez de bunăvoinţa lor, dar şi pentru că mă simt vinovată faţă de cei ce sunt nevoiţi să stea precum calul în picioare, la o coadă mai lungă decât un tur de Braşov. Astăzi, stăteam la o coadă, lungă de...