Plec.
Nu mai ştiu când, şi nici cu cine, vorbeam că m-aş muta într-o ţară în care să fie doar vară. Azi, m-aş muta în orice altă ţară, fie ea şi din Lumea a enşpea . Încetul cu încetul ajung la concluzia că până şi pe Lună ar fi mai bine decât aici. M-am săturat. Nici nu mai ţin minte de când am început să zic asta aproape zilnic. De când toate s-au împiedicat de o pietricică, şi au început să se ducă de-a berbeleacul, părând că nu mai pot fi oprite. M-am săturat să mi se strice până şi zilele pe care le consideram perfecte, în multitudinea celor infecte. M-am săturat de oameni îmbufnaţi şi isterici. Dacă te-ai trezit cu faţa la cearşaf, nu ieşi din casă- eu aşa fac. Nu vreau şi n-am vrut niciodată să stric ziua nimănui. Dacă eu ar trebui să fiu isterică, pentru toate câte mi se-ntampla, şi nu-s puţine deloc, ar însemna să nu mai văd pe nimeni, niciodată, în faţa ochilor. Dar nu. Eu n-am voie să plang. N-am voie să ţip, şi mai ales să mă deprim. Au alţii grijă să fie deprimaţi şi pentru mi...