Simplu, Oana

Poate că o să zici că sunt un pic răsfăţată, căci sunt deja la a doua scrisoare, iar alţii n-au apucat să-ţi scrie nici măcar una. Dar eu nu-ţi scriu numai pentru mine. Nu ştiu dacă printre atâtea scrisori pe care a trebuit să le citeşti , şi cadouri de împachetat, ai mai avut timp să priveşti înspre lume, şi înspre noi, românii. Şi tocmai de asta îţi scriu- ca să îţi zic ce şi cum. CNN a difuzat o serie de reportaje care urmăresc prăbuşirea comunismului în Europa de Est, intitulată sugestiv " Autumn of Change ", şi care include şi povestea decăderii regimului ceauşist , în România. Nimic rău în asta, doar că mi se pare dubios că e nevoie ca alţii să ne "sărbătorească" libertatea. Noi, în afara faptului că am câştigat-o ( pe spinarea altora), precum şi a nesiguranţei cu care profităm, mai mult sau mai puţin, de ea, nu facem nimic. După 20 de ani, oamenii din jurul nostru au rămas, într-o oarecare măsură, aceiaşi. Să-ţi spun de ce cred eu asta: În zilele noast...

Printre altele, ieri s-a terminat cu sesiunea. A trecut şi asta cum trec toate. Şi urmează altele şi mai grozave. Dar, stiţi voi vorba- noi să fim sănătoşi, şi criza să treacă, că-n rest ne descurcăm. Ceea ce mă intrigă mai mult e faptul a trecut deja un an de facultate. Dar asta e altă discuţie, pentru o altă dată. Ceea ce voiam de fapt să zic e că eu nu mai sunt eu. Sau cel puţin aşa cred unii, sau alţii, sau mai mulţi. Mă rog. Cert sau incert e faptul că Oana care scrie rândurile astea, sau Oana cu care vă întâlniţi pe stradă, nu e Oana-Oana. Nuuu, nu eu am înnebunit, ci alţii. Să vă zic de unde am scos chestia asta. Astăzi, de fericirea primei zile cu adevărat de vacanţă, mă trezesc pe la 7 (încep să îmi revin cu somnul, şi să nu mai fiu putoare), aranjez, sucesc, beau cafeaua, pe la 10 mă îmbrac, pornesc la shopping. Fericirea nu se poate trata decât cu şi mai multă fericire. După cum face toată lumea, ca să pornesc cu adevărat la shopping, trebuie să ies din casă. Şi cum nu...