Ziua Europeană a Justiţiei Civile
Da, stiu, cu toată multitudinea de culori ce mă-nconjoară în acest spaţiu, şi nu numai, n-aţi zice că am prea multe de-a face cu această zi.
Însă, de cele mai multe ori, aparenţele înşeală, şi tocmai de aceea, prin ceea ce studiez, prin cărămizile pe care le tot zidesc, pentru o formare profesională corespunzătoare, am avut ocazia de a profita de această zi.
Bazele desfăşurării anuale a zilei simbolice de 25 Octombrie, drept Zi a Justiţiei Civile, au fost puse în 2003, de către Uniunea Europeană şi Consiliul Europei.
Ceea ce mi s-a părut cu adevărat remarcabil a fost intenţia Ministerului Public, care a declarat, cu 2 zile în avans, Ziua Porţilor Deschise în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, dar şi a instanţelor de judecată, în speţă, Tribunalul şi Judecătoria Brasov.
O televiziune locală s-a precipitat să spună că braşovenii nu s-au înghesuit să desluşească dedesubturile justiţiei locale. Probabil că au considerat că au prea multe cunoştiinţe în domeniu. Nu mai dezbat subiectul, căci m-am obişnuit deja să trăiesc între oameni care, puşi în faţa unei situaţii ce trebuie rezolvată, preferă să îl ia pe "nu ştiu" în braţe, sau, mai simplu, să înjure sistemul.
Eu am fost la Tribunal. Nu pentru că n-aş mai fi păşit pe-acolo, ba, din contră, ţin minte că eram mică şi-mi plăcea mereu să stau la palavre cu avocatul alor mei. Am fost cu aşa-zişii mei colegi (de ce îi numesc "aşa-zişi", asta e o altă discuţie)... care s-au minunat de toalete, de te-miri-ce uşi închise, sau deschise, în fine, fiecare cu ce-l doare.
Amabilitatea personalului de acolo (cea care ne-a întâmpinat a fost o seminaristă de-ale noastre, judecător, şi Preşedinte al Secţiei Comerciale) m-a lăsat... fără cuvinte. Şi nu mi s-a părut că se joacă teatru.
Cu toată agitaţia ultimelor luni, cu proteste, fără proteste, cu prime, fără prime, cu salarii şi nu prea, atmosfera din Tribunal era plăcută.
În Sala de Consiliu, Preşedintele Tribunalului ne-a ţinut un speech, deloc anost, ba dimpotrivă, foarte in touch cu realitatea, una din dovezi fiind faptul că, săptămâna trecută, completul de judecată al Secţiei Comerciale a avut pe rol 100 de dosare de faliment; săptămâna aceasta, numărul lor a fost de 150. Faceţi un calcul simplu, şi veţi vedea pe ce căi (ale pierzaniei), au fost duşi agenţii economici, atât de recesiune, cât şi de prostia guvernanţilor. Şi îmi cer scuze pentru duritatea exprimării, însă în astfel de situaţii, nu există eufemisme.
Am fost asiguraţi că nu vom regreta eventuala alegere de a deveni judecători, am fost puşi în temă cu un proiect de propunere legislativă, extrem de interesantă, a CSM, cu privire la înfiinţarea posturilor de grefieri-asistenţi, ce vor putea pronunţa sentinţe în cazuri de o importanţă mai redusă.
Ştiu cât de greu o duce sistemul de justiţie din România, şi cât de dispreţuiţi şi ponegriţi sunt judecătorii, cei ce asigură, în fond şi la urma urmei, realizarea binelui public, ştiu că există instanţe care sunt pur şi simplu în pericolul de a fi aruncate în stradă pentru neplata datoriilor, că nu mai există bani pentru consumabile banale, cum ar fi hârtia, şi tocmai de aceea vreau să vă spun clar, fără nicio gargariseală, că cei ce au organizat această zi la Braşov nu doar că şi-au dat silinţa, ci au fost adevărate gazde zâmbitoare, şi mai deschise decât s-ar fi aşteptat mulţi.
Unde mai pui că nici n-ar fi înghiţit braşoveni de rând, curioşi să vadă ce şi cum.
Însă, de cele mai multe ori, aparenţele înşeală, şi tocmai de aceea, prin ceea ce studiez, prin cărămizile pe care le tot zidesc, pentru o formare profesională corespunzătoare, am avut ocazia de a profita de această zi.
Bazele desfăşurării anuale a zilei simbolice de 25 Octombrie, drept Zi a Justiţiei Civile, au fost puse în 2003, de către Uniunea Europeană şi Consiliul Europei.
Ceea ce mi s-a părut cu adevărat remarcabil a fost intenţia Ministerului Public, care a declarat, cu 2 zile în avans, Ziua Porţilor Deschise în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, dar şi a instanţelor de judecată, în speţă, Tribunalul şi Judecătoria Brasov.
O televiziune locală s-a precipitat să spună că braşovenii nu s-au înghesuit să desluşească dedesubturile justiţiei locale. Probabil că au considerat că au prea multe cunoştiinţe în domeniu. Nu mai dezbat subiectul, căci m-am obişnuit deja să trăiesc între oameni care, puşi în faţa unei situaţii ce trebuie rezolvată, preferă să îl ia pe "nu ştiu" în braţe, sau, mai simplu, să înjure sistemul.
Eu am fost la Tribunal. Nu pentru că n-aş mai fi păşit pe-acolo, ba, din contră, ţin minte că eram mică şi-mi plăcea mereu să stau la palavre cu avocatul alor mei. Am fost cu aşa-zişii mei colegi (de ce îi numesc "aşa-zişi", asta e o altă discuţie)... care s-au minunat de toalete, de te-miri-ce uşi închise, sau deschise, în fine, fiecare cu ce-l doare.
Amabilitatea personalului de acolo (cea care ne-a întâmpinat a fost o seminaristă de-ale noastre, judecător, şi Preşedinte al Secţiei Comerciale) m-a lăsat... fără cuvinte. Şi nu mi s-a părut că se joacă teatru.
Cu toată agitaţia ultimelor luni, cu proteste, fără proteste, cu prime, fără prime, cu salarii şi nu prea, atmosfera din Tribunal era plăcută.
În Sala de Consiliu, Preşedintele Tribunalului ne-a ţinut un speech, deloc anost, ba dimpotrivă, foarte in touch cu realitatea, una din dovezi fiind faptul că, săptămâna trecută, completul de judecată al Secţiei Comerciale a avut pe rol 100 de dosare de faliment; săptămâna aceasta, numărul lor a fost de 150. Faceţi un calcul simplu, şi veţi vedea pe ce căi (ale pierzaniei), au fost duşi agenţii economici, atât de recesiune, cât şi de prostia guvernanţilor. Şi îmi cer scuze pentru duritatea exprimării, însă în astfel de situaţii, nu există eufemisme.
Am fost asiguraţi că nu vom regreta eventuala alegere de a deveni judecători, am fost puşi în temă cu un proiect de propunere legislativă, extrem de interesantă, a CSM, cu privire la înfiinţarea posturilor de grefieri-asistenţi, ce vor putea pronunţa sentinţe în cazuri de o importanţă mai redusă.
Ştiu cât de greu o duce sistemul de justiţie din România, şi cât de dispreţuiţi şi ponegriţi sunt judecătorii, cei ce asigură, în fond şi la urma urmei, realizarea binelui public, ştiu că există instanţe care sunt pur şi simplu în pericolul de a fi aruncate în stradă pentru neplata datoriilor, că nu mai există bani pentru consumabile banale, cum ar fi hârtia, şi tocmai de aceea vreau să vă spun clar, fără nicio gargariseală, că cei ce au organizat această zi la Braşov nu doar că şi-au dat silinţa, ci au fost adevărate gazde zâmbitoare, şi mai deschise decât s-ar fi aşteptat mulţi.
Unde mai pui că nici n-ar fi înghiţit braşoveni de rând, curioşi să vadă ce şi cum.
Comentarii