Simplu, Oana

 UPDATE : În mod evident, documentele nu au putut fi trimise nici prin fax. Mâine o să am o întâlnire destul de aprinsă la sediul Romtelecom.   Cu indivizii aceştia am încheiat orice urmă de colaborare în urmă cu ceva ani, atât de mulţi deja încât le-am uitat şi numărul.   Însă zilele trecute, eu, suflet bonom, m-am oferit să ajut o persoană imobilizată la pat să îşi rezilieze contractul de telefonie fixă de la Romtelecom. Am fost la sediu, i-am expus problema netransportabilităţii titularului abonamentului, am luat o cerere de desfiinţare, mi s-a spus că o pot trimite şi online sau prin fax, împreună cu o copie după buletinul titularului contractului.   Simplu, nu? Aşa am zis şi eu, până astăzi dimineaţă, când am încercat să le trimit pe adresa de e-mail pe care mi-o dăduse funcţionara de la Romtelecom. Am încercat să le trimit de trei ori, de trei ori s-au întors.    Când o să am zece minute libere, o să încerc să le trimit prin fax, iar dacă nici aşa ...

Zilele trecute... alaltăieri, ca să fiu mai precisă... stăteam la o giga-coadă la casa unui supermarket- ştiţi voi, d-ăla cu 3 case deschise (din vreo 20) şi 1000 de cumpărători în incinta magazinului + restul personalului sprijinind rafturi, coşuri şi pereţi. De-asta îmi plac mie cash&carry-urile, am mai spus-o ştiu- pentru că e linişte, personalul e relativ eficient, în comparaţie cu paria de mai sus, plus că nu rişti să îţi fie smulse hainele de pe tine de către tătarii ieşiţi la cumpărături cu toată înverşunarea din lume, de-ai zice că s-a anunţat foamete. După cum spuneam, stăteam la coadă şi, în lipsă de altceva, admiram ambalajele multicolore ale chewing gum-urilor, bombonelelor şi ale altor nimicuri ce se găsesc în zona caselor. Şi, cum divinitatea simţea că mă plictisesc, iată că-mi sună telefonul. Waaatch the sunriiiseee - o puberă obeză din faţa mea se întoarce înspre mine şi parcă mă implora să-l mai las să sune, doar, doar o putea să-şi unduiască o rudă de şuncă ( ...