Simplu, Oana

Probabil că picioruşele voastre s-au reobişnuit cu pantofii, care nu sunt nici ei sandale, dar sunt incomparabil mai comozi decât cizmele. Pielea voastră nu mai e nevoită să mai poarte asupra-i atâtea straturi de haine, precum a făcut săptămâna trecută. Fularele si băscuţele pot să mai aştepte. Astea sunt lucrurile pe care ni le zicem cu toţii în sine, la fiecare deschidere a ferestrei, dimineaţă de dimineaţă. În weekend îmi zicea cineva că s-au anunţat temperaturi colosale, chiar şi în luna noiembrie, vreme lipsită de precipitaţii de speriat - ce mai încolo, şi-ncoace, o vreme de vis . Acum 5 minute, de parcă ar mai fi lipsit ceva din peisajul acestei minunate săptămâni, din care tocmai minunile lipsesc cu desavârşire, lăsându-se înlocuite cu dezamăgiri, amânări, şi altele, deschid Jurnalul Naţional. Ceea ce trona pe prima pagină m-a lăsat mască. Ahaaa, deci, dragi meteorologi, la fel cum s-a tot întâmplat anul ăsta, iar v-am prins cu minciuna. De unde soare, de unde cald, de ...

Luna aceasta n-a fost deloc una prolifica pentru activitatea mea de pe blog... Si nici macar eu nu stiu de ce... Poate caldura, de care, cat de curand ne va fi dor, poate oboseala de tot si toate... De cateva zile ma tot bate gandul sa scriu despre un lucru pe care, inevitabil, il facem cu totii... Am intrebat mai multe persoane, si n-am gasit o denumire exacta a acestuia... E vorba de acel moment in care incepem sa ne mintim sinele si sa ne inchipuim ca ceva sau cineva la care tinem, fie din suflet, fie cu dintii, e asa cum ne-am dori noi sa fie, si nu asa cum este in realitate... Sper ca nu suna aiurea, complicat, intortocheat sau altcumva, ci asa cum ar trebui... Iar ceea ce m-a inspirat au fost pataniile recente ale unei prietene de-ale mele... Si chiar si eu fac lucrul asta, desi uneori sunt prea incapatanata s-o recunosc... E exact ca in momentele de "monolog" cu oglinda... Vezi ca ai cearcane, arati oribil... Iti spui ca se aranjeaza cu fond de ten sau pudra- gata, ara...