Simplu, Oana

     De când se încălzeşte vremea, încet, încet, pajiştile pustiite de frigul iernii se umplu de iarbă şi flori multe. Atât de multe încât la sfârşit de iunie totul devine atât de colorat, presărat cu margarete, garofiţe şi alte sute de plante (se apreciază că în România, graţie metodei tradiţionale de cosire a pajiştilor, avem în jur de 200 de specii de plante/metru pătrat, în vreme ce în restul Europei numărul lor e de doar 2 (!!!)/metru pătrat).   Când toate aceste ierburi înalte şi flori se coc, lumea începe cositul.     Berzele sunt cele care aşteaptă cu nerăbdare cositul şi întorsul fânului, fiindcă atunci au şansa de a prinde hrană cu uşurinţă :). ...şi pot sta şi la taclale, din varful căpiţelor de fân :).   Buglele de fân sunt lăsate încă o perioadă pe pajişte, ca să se usuce bine de tot, iar mai apoi sunt transportate acasă... ... prin metoda tradiţională- cal şi car...  ...sau prin met...

Prima dată când am luat contact cu un bonsai a fost în urmă cu vreo 10-12 ani, în casa unei prietene de-ale mamei. Ţin minte că bietul copăcel era mai mult chel decât înfrunzit, iar D. îmi povestise că fusese cât pe ce să moară. De ce? De supărare, pentru că ea plecase în călătorie, în Elveţia, iar el, copăcelul, rămăsese acasă. Începuse să-şi revină odată cu reîntoarcerea ei acasă. Poate că mi s-a părut un pic neverosimilă povestea- cum ar putea un bonsai să se "supere" că l-ai lăsat acasă?- dar peste ani s-a întâmplat să mă lămuresc. (Nu are legătură cu bonsaii, dar, ca să păstrez o anumită ordine cronologică în ceea ce vă povestesc, ce-a de-a doua dovadă a faptului că plantele au sentimente am primit-o la moartea bunicii mele paterne. Iubea plantele. Avea cele mai exotice plante, cu cele mai aparte flori, cum nu văzusem şi nici n-am mai văzut de-atunci. Plantele, la rândul lor, o iubeau pe ea. De ce zic asta? Atunci când s-a îmbolnăvit, vieţuitoarele din ghivecele-gigan...

De mici învăţăm că avem drepturi şi obligaţii. Obligaţii ce cresc proporţional cu vârsta, ajungând de la cele casnice, cum ar fi aranjatul hainelor în dulap, până la cele sociale, fiscale, sau pur morale. Acum mă refer la acele obligaţii serioase- fără să fac nicio teoretizare a termenului de obligaţie, căci nu mă simt datoare nimănui să demonstrez că am învăţat civilul de anul trecut. Ca să trecem la subiect, Meluţa Berbecescu, de fapt nu Meluţa Berbecescu-Meluţa Berbecescu, ci persoana juridică pe care o reprezintă, adică SC Cireşel Camionescu SRL, are ca obiect de activitate, conform codului CAEN, în termeni cât mai populari, cărăbănirea mărfurilor de colo-colo. Mărfuri ai căror beneficiari sunt căsuţe de expediţii, fabrici de licori, de cosmeticale, de veşminte, depozite de mobilier, şi alte alea. Conform regulilor lumii în care trăim, pentru că societatea Cireşel Camionescu să îi încarce, plimbe, şi descarce marfa societăţii Magazinescu, ambii trebuie să semneze un con...

M-am tot gandit de cateva zile, ce-ar trebui sa va urez, ce fraze ar trebui sa incropesc, in asa fel incat sa nu sune a ceva ce-ati mai auzit si a devenit deja cliseu... Si mi-am amintit de ceva ce citesc eu, de vreo 3 ani incoace, in fiecare zi de Ajun de Craciun - am gasit un mic dar perfect pentru voi, care va va face sa va ganditi de 2 ori inainte de a-i cere Mosului cine stie ce extravagante, in vreme ce unii oameni nici nu simt spiritul sarbatorii... Tot ce-mi mai ramane mie de spus e ca va doresc sa aveti parte de toata sanatatea din lume- daca o avem, putem cu usurinta sa fim fericiti si sa dobandim tot ceea ce ne dorim cu ardoare... CRACIUN FERICIT, dragii mei!!! Poveste De Craciun Cu foarte multi ani in urma, atat de multi incat le-am pierdut sirul, traia intr-un orasel din sudul Braziliei un copil de vreo 7 anisori, pe nume Jose. Isi pierduse parintii inca de mic si fusese adoptat de o matusa zgarcita, care, desi avea o gramada de bani, nu cheltuia aproape nimic cu nepotul...