Simplu, Oana

  Defel, sunt o persoană meticuloasă, care urăşte dezordinea, mizeria, sau praful, pentru simplul motiv pentru că avem o singură viaţă, pe care nu ne permitem să o irosim trăind într-o debandadă permanentă.   Cu toate astea, am şi eu o dezordine. Una singură, în ceea ce priveşte genţile. Am un munte (la propriu) cu gentuţe, genţi, poşete, plicuri, etc. Cum le schimb de 5 ori pe zi, şi de 35 de ori pe săptămână, nu apuc să le reaşez în munte, şi le las pe jos, prin cameră, pe lângă birou, pe lângă pat, sub un scaun, langă o floare, cam prin orice colţ liber găsesc la momentul respectiv.    Acum vreo oră, cum a dat Dumnezeu şi a mai ieşit şi soarele (cu dinţi) pe strada noastră cu vreme proastă, Bubu s-a trezit din somn, s-a dat jos din pat, a urcat pe pervazul ferestrei, s-a încălzit, iar când a observat că razele soarelui au ajuns într-un loc mai propice somnului, adică pe pardoseală, a coborât şi de acolo. Nu s-a gândit mult, că l-am şi văzut trântindu-se cu poftă...

E 2 şi jumătate noaptea. Ce-i cu mine, habar n-am. Presupun că fug de visele urâte, ce au început să-mi dea din nou târcoale. I-am vizionat, în reluare, pe Crinişor şi Geoană, la "debate-ul" de la Sinteza Zilei. Am început să fac recensământul genţilor- am ajuns pe undeva pe la 25, and still counting. Ce să fac şi eu, în loc de oi, număr genţi. Ploua atât de urât, rece, şi gri mai devreme, încât am luat decizia ca mâine, de-i umezeală afară, să nu ies deloc. Măcar atât mai merit şi eu din când în când- câte o zi de pauză totală. Pauză, pauză, dar trebuie să mă apuc să învăţ. Drepturile reale principale. Dacă se oferă cineva să înveţe în locul meu, îl rog să depună oferta aici. Ah, nu sunt amatori? Mă gândeam eu... Afară e un zgomot infernal. Maşina care vine să ridice tomberoanele cu resturi menajere face un vuiet asurzitor pentru o oră atât de mică. Bubuie şi trânteşte de-ai zice că se trezesc ziua, în amiaza mare. Bubu a văzut lumină în cameră, şi a început să mior...

Azi-noapte n-am putut dormi. Deloc. Şi m-am trezit din chinul ce-a ţinut loc de somn, pe la ora 6. Vă puteţi închipui singurei cearcănele mov ce-mi înconjoară ochii, precum şi cheful de viaţă extraordinar de inexistent. De dimineaţă nici n-am apucat să dorm cu cafeaua-n mână, sau să ronţăi un biscuite (nu mai mulţi, că sunt tot la cură!), că maman vine cu ideile. Pfff, are atâtea idei femeia asta uneori, că ar putea să le pună cap la cap şi să facă lejer înconjurul lumii, nu doar o dată, ci de mai multe ori. Ideea zilei- hai să schimbăm draperiile de la ferestre. Explicaţie- vara, la ferestre sunt jaluzele; iarna, sunt draperii. Simplu, nu? După cum v-aţi dat seama, m-a luat de odihnită, eu de-abia mişcându-mă de colo-colo. Fie, hai să schimbăm draperiile. Hai, hai, da' unde sunt? Am cotrobăit pe unde ştiam noi că s-ar putea afla, prin atâtea locuri, încât doar prin frigider nu căutasem. În cele din urmă, le găsim pe cele de la fereastra mea. Le şi agăţ. Buuun. Acu-i acu'. ...

Să tot fie deja câteva zeci de minute de când stau afundată în fotoliu, cu şalul mov înfăşurat în juru-mi, cu picioarele agăţate pe caloriferul fierbinte, şi privesc steagul de pe Tâmpa, cum se agită în bătaia vântului tăios de noiembrie. Am zis noiembrie, am zis vânt. La noi, până acum vreun an, sau doi, nu bătea vântul. Cu atât mai puţin iarna. De-am fi fost la mare înţelegeam, dar vânt să te ia de pe picioare la Braşov, asta n-aş fi crezut. Da' pân' la urmă nu înţeleg de ce mă mai întreb nişte chestii care se întâmplă fără ca eu să am puterea de a le pune la loc, sau a le păstra aşa cum le ştiam. Vântul de azi a pustiit toate frunzele ce mai rămăseseră spânzurate de crengile copacilor, a zburat gunoaiele de pe străzi, a înecat respiraţia oamenilor, i-a făcut să se baricadeze, benevol, în case. În categoria celor care au fugit de vânt astăzi mă încadrez şi eu. (Am făcut ce-am făcut, şi tot de vânt m-am legat!) Nu voiam să vorbesc despre vânt, şi nici despre frig, deş...