Simplu, Oana

  Nu încep nicio campanie de ecologie, fiţi pe pace. Doar că am văzut atâta verde în juru-mi weekend-ul acesta, încât mi-e greu să nu îl arăt şi altora.      Ochi de mac.   E cel dintâi an, după mulţi alţii de încercări, mutări şi strămutări ale tufelor de bujori, când toate îmbobocesc. Săptămâna viitoare sper să vă arăt poze cu ele înflorite, roz şi parfumate.      Piliştea, masivul din spatele casei, e şi el, în sfârşit, verde.     Din florile astea rozalii şi parfumate, dacă nu dă grindina zilele viitoare, aşa cum tot anunţă marii experţi meteorologi, vor ieşi cele mai bune mere de vară. Nu-s ale mele, ci ale vecinului. Şi oricum, chiar dacă aş avea merii mei, tot fructele vecinilor sunt mai gustoase şi prezintă mai mult interes. Aşa fac toţi copiii., eu de ce m-aş lăsa mai prejos? Verdele, parfumul florilor de măr, praful ridicat de maşini, soarele care mi-a rumenit pielea, apa în care m-am bălăcit, pisicile vecinilor pe care ...

... dar am văzut ceva la fel de frumos. Apus de mai.

Răsfrângerea.   Globul de foc. Vine vara, aşa-i?  

    E deja vineri, săptămâna a fost plină, mi-aş dori ca mâine să ajung în locşorul meu preferat ca să prind câteva raze de soare pe pielea-mi, însă nu-mi voi permite decât o scurtă ieşire de complezenţă, căci deh, e 1 Mai, măcar o oră de răgaz merit şi eu.    Activitate mai slabă aici nici că am avut de când blogul ăsta a prins contur, însă există, şi pentru mulţi dintre voi, desigur, momente în care simţi că degetele nu-ţi cad niciodată pe tastele potrivite, şi, implicit, te temi să nu spui prea mult, prea greşit, sau dimpotrivă, prea corect.   O să vină vremuri mai bune şi pentru inspiraţia mea, sunt sigură, nu-i asta o problemă care să nu-mi dea pace. Aprilie se încheie azi. A fost o lună dezamăgitoare la început, prietenoasă la mijloc, şi fierbinte acum la sfârşit. Mă refer, desigur, la vreme. Dar, oricum ar fi, primăvara trebuie iubită.   Şi, nu uitaţi, de mâine e MAI, cea mai frumoasă din lunile de primăvară. Iubiţi-o! Weekend frumos, dragilor...