Se presupune că într-o astfel de zi, ar trebui să fim cu toţii loviţi de un patriotism exacerbat, să fluturăm drapele în miniatură, ori să le înfigem în preparatele neaoşe pregătite prin bucătărie, să ne zâmbim unii altora, să intonăm imnul (că nu ne-am mai deşteptat odată!) cu mâna dreaptă hotărât plasată în dreptul inimii, să asistăm gură-cască la paradele militare (cred că asta e singura parte a zilei care îmi face plăcere), iar seara, să lansăm pe bolta cerului mii de artificii, cu sclipiri imense şi colorate. Mai pe scurt, să reluăm un pic din nebunia aceea frumoasă (vezi 4 Iulie în USA), pe care am avut-o, probabil, şi noi, cândva, ca popor, dar care acum s-a pierdut undeva, pe drumul nemulţumirilor legate de ţara în care ne-am născut, trăim, iubim, urâm, contribuim la bugetul de stat, înjurăm politicieni, idolatrizăm sportivi, ne enervăm pe vecinii zgomotoşi, mâncăm mămăligă cu brânză, vedem peisaje care ne taie răsuflarea, ne lovim de birocraţie, ne bronzăm de munte, sau de mar...