Simplu, Oana

     Ieri, într-o plimbare făcută prin ger şi soare, de-a lungul uliţei principale, iată ce-am găsit: ... o ceată de copii îmbujoraţi, care strigau de bucuria zăpezii şi a iernii, un căluţ splendid care îi plimba într-o înşiruire de sănii invelite-n pături groase, şi un câine care se distra alergând cu patos după ei.       Să mai zică cineva că e nevoie de staţiuni pretenţioase ca să te distrezi în zăpadă!

  Acum vreo două săptămâni, când era cât de cât uscat afară, dar şi ceva mai cald, nu era bine. Fiindcă nu era zăpadă şi era prea cald. Apoi a venit gerul. Şi-au pocnit pietrele, fiindcă era prea frig. Acum ninge şi cu toată distracţia şi oricât de mult le-ar plăcea bucureştenilor pe pârtie, ţin să fac unele precizări.   Zăpada e frumoasă. Dar e bună o zi, maxim două-trei, atunci, de Sărbători, pentru un plus de farmec. Orice surplus de zăpadă nu e altceva decât o continuă bătaie de cap.   Să încep cu petele de culoare de pe zăpadă. Da, mă refer la urina şi la răhăţeii de câine care tronează mândri pe trotuare, alei de parcuri şi nu numai. Deci, dacă aveaţi de gând să faceţi tumbe în zăpadă sau îngeraşi, think twice .   Mersul, atât per pedes cât şi motorizat, devine un coşmar. Ca să parcurgi o distanţă, chiar si scurtă, pe jos, trebuie să ai antrenament de fitness la zi, bocăncei cu aderenţă bună, şi neapărat pantaloni de schi. Cei care au contracte de deszăpe...

  În fiecare dimineaţă de iarnă, când dau draperiile de la ferestră la o parte, îmi spun ,,Ce frumoasă ar fi iarna daca ai sta să o priveşti doar ca pe un tablou!".   Da, recunosc, iarna are farmec de Craciun... şi cam atât. Chiar azi-dimineaţă, la cafea, vorbeam despre Brazilia, şi despre cât de frumos ar fi să faci Crăciunul în costum de baie, pe Copacabana, sorbind dintr-un cocktail rece, şi cu borurile unei pălării largi, din paie, atingându-ţi alene umerii.   Îmi place să văd iarna, să o admir, să o fotografiez, căci deh, sunt suflet sensibil, însă când trebuie să dau piept cu ea, lucrurile se schimbă.   Astăzi, eram ferm hotărâtă să nu ies din casă, dar nu ştiu de ce, poate că m-am gândit să încep şi eu şcoala, azi, ca tot studentul, am ieşit. Am ieşit, deşi stiam că pe jos e patinoar urban. În jurul blocului meu, niciunul dintre capetele luminate care stau la spart seminţe şi bârfit vecinii, nici chiar şeful de scară ori preşedintele de asociaţie, care îmi fa...

  Pe 31 decembrie anul trecut, m-am trezit cu amigdalele umflate (mă rog, mai umflate decât de obicei) şi cu o senzaţie detestabilă de răguşeală. Curios, pentru că sunt vaccinată, iar lichide reci nu beau nici măcar vara, d-apoi acum, în miez de iarnă (apropos, ce frumos şi rece ninge afară!). Am înghiţit pastile (de parcă nu mi-ar fi fost îndeajuns cele pentru migrene), am băut hectolitri de ceai fierbinte, şi am mâncat miere.   Din 1 ianuarie şi până astăzi mă tratez cu un secret vechi, de familie, moştenit de la strabunica mea maternă, care dă rezultate excelente. Culmea, astăzi toată lumea cu care m-am intâlnit era mai mult sau mai puţin răcită, tuşea, strănuta, îşi sufla nasul, ceea ce mi-a declanşat starea de ipohondrie. Nu că n-aş fi în alertă mereu, mai ales că îmi vine să-i strangulez pe toţi cei care îşi împrăştie microbii în preajma-mi, dar...   Că tot vorbirăm de stări, de azi-noapte (deh, insomniile...) mă încearcă o furie amestecată cu frustrare şi neliniş...

De câtva timp, adică de anul ăsta, mi-am făcut prostul, sau poate bunul obicei, de a nu-mi începe, ca tot românul, săptămâna de-a lunea. Nici vorbă dom'le, eu trebuie să prelungesc weekend-ul, dacă ar fi cu putinţă până în cel viitor... Nici azi n-am făcut excepţie de la noua mea regulă. În loc să fiu conştiincioasă, pentru că ar fi cazul, şi să merg la şcoală, neah- mai bine shopping, primul de pe anul ăsta. Pentru că nu îmi place înghesuiala. Şi cu atât mai puţin perioada de solduri pe care o traversăm. Azi-dimineaţă, când am deschis ochii, am avut o revelaţie: creierul meu e în vacanţă de mai mult de jumătate de an. De asta mi-e greu să mă organizez. De asta stau şi visez cu teancul de cursuri în braţe. Nu, n-am învăţat nimic deocamdată. Aştept să intru în viteze- de obicei, asta se întâmplă cît mai aproape de deadline, dar nu mă agit. Aşa am făcut de când mă ştiu, şi oricum, nu învaţă nimeni în locul meu, tot eu le fac pe toate... De mâine am planuri mari. Reîncep tratamentul c...

Cred că ar trebui să încep prin a vă spune La Mulţi Ani, post-revelion de data asta, să vă doresc să aveţi sănătate, să prosperaţi, să iubiţi, să munciţi, să... ştiţi voi mai bine ce vreţi. Nu ştiu ce-au făcut alţii azi-noapte, şi nici n-am de gînd să vă spun ce-am făcut eu, pentru că mi-aş încălca afirmaţiile conform cărora nu-mi pasă de noaptea dintre ani... Am mîncat, cum face tot omul, dar astfel încît să nu ajung la spital sau să ţin cura cu pîine prăjită azi... Cine mă cunoaşte, măcar un pic, ştie că nu beau... Ei bine, am băut 20 ml de lichior de migdale şi un pahar de şampanie, că doar na, trebuia să fiu şi eu în rînd cu lumea... La miezul nopţii, m-au enervat artificiile, sau mai mult zgomotul care s-a făcut aiurea, pentru că numai artificii nu s-au putut numi piro-chestiile alea... Nu ştiu dacă a fost de teama superstiţiei, însă am purtat roşu, şi am avut nu numai bani in buzunar, ci tot portofelul:))... A fost o noapte relaxantă- pentru mine... Se zice prin tîrg şi la tv, că...