Simplu, Oana

  Astăzi nu mi-am găsit locul. De câteva zile funcţionez de parcă aş fi un cronometru numai bun de măsurat cât a mai rămas din tine. Ziua de azi am sperat să o petrec sub raze de soare. N-a fost să fie aşa, şi nu din pricina mea, ştii că te iubesc nespus, ci din a altora, care s-au încăpăţânat să-mi strice până şi ziua de azi. Ultima, ultima... pană la anul.    De când mă ştiu, sfârşitul tău mă prost dispune, mă întristează, şi mă face irascibilă. Anul ăsta sfârşitul tău a fost frumos. A trecut aproape o săptămână fără să văd nori pe cer, şi, culmea, deşi îmi place ca adeseori să le urmăresc călătoria de pe albastrul lui, acum nu le-am simţit lipsa.  Mi-ai fost dragă şi-n acest an. Şi pentru că ţi-am declarat iubirea, o să-ţi mai declar şi că tu eşti singura pentru care trec prin lunile reci. Prin toată iarna care mă chinuieşte cu haine multe şi cizme, zăpadă şi nas înroşit de frig. Esti singura care mă face să mă trezesc de dimineaţă cu un zâmbet mare pe chip, car...

   Săptămâna trecută, adică săptămâna post-s(tr)esiune, a fost dedicată somnului, mâncatului, topitului sub soare, shopping-ului, şi deserturilor. Cam pe miercuri-joi, mă săturasem de inactivitate, parcă mă furnicau tălpile şi palmele să întreprind ceva.   Ei bine, în weekend, ori am muncit, ori nu am mai muncit. Ieri dimineaţă de-abia am putut să mă mişc prin curte şi să mănânc, atât de tare mă durea tot corpul. Astăzi, toate durerile s-au ,,scurs" în picioare, care mă dor atât de tare încât nu pot sta, şedea, merge, urca sau coborî. Cert e că astăzi, luni, a fost mai duminică decât a fost ieri, duminică, având în vedere că nu am putut face absolut nimic.   Pentru că nu am chef de prea multă vorbă, şi pentru că nici forma fizică nu-mi permite să-mi prelungesc şederea aici, vă arăt mai bine nişte poze din weekend-ul ce tocmai a trecut.   Aşa arată dimineaţa. Cum ai putea să te trezeşti prost dispus?!   Flori de mac.     Peşte pe grătar, scu...

   Căpiţe, multe, multe căpiţe. S-au cam înnegrit de la ploaia multă, dar... tot căpiţe sunt:). Întorc privirea spre dreapta:  Din căpiţele din spatele casei au mai rămas doar caprele (n.a. structurile din lemn pe care se aşază fânul). Însă pădurea... Ploaia i-a priit- acum e mai verde şi mai strălucitoare ca oricând.    Două vişine din "consistenta" recoltă a vecinului nostru. A fost îndeajuns de simpatic încât să o împartă cu mine. Am convenit că, anul viitor, din următoarele patru vişine facem vişinată.

  De asta acuz vremea de afară.     Ieri seară, după o ploaie scurtă, de câteva picături bătute în fereastră, albastrul cerului ieşise la iveală, printre mulţi nori albi şi pufoşi, iar apusul l-a transformat în ceva cu totul portocaliu şi sublim. Cum să nu fie aşa, după atâtea şi atâtea zile în care n-am văzut rază de lumină?!   Azi-dimineaţă, aproape tot cerul era albastru. Soarele n-a apucat să strălucească, din cauza norilor care se adunaseră buluc, tocmai înspre răsărit.   Doamnă Vreme , nu vi se pare că vara e cam scurtă ca să ne duceţi de nas cu câte-o rază de soare pe zi, şi pe lângă asta să o tineţi într-una cu capricii de copil mic? Mai sunt doar două luni de vară, iar eu am pierdut deja două săptămâni de bronzat. Gândiţi-vă la asta.

  ... aşa că, de întâmpinaţi probleme în a accesa blogul, să mă anuntaţi de îndată.  În rest, toate bune şi frumoase. Sunt super-încântată că mâine e sâmbătă, însă nu la fel de încântată sunt de faptul că ziua de azi m-a obosit deja, deşi e doar 11.30.    Se preconizează şi o caniculă pentru weekend-ul ăsta, aşa că şopârla din mine dansează de fericire. Zile libere, soare mult, bronz auriu, relaxare şi cuburi de gheaţă să aveţi, dragii mei!

De vreo săptămână-două, au început să apară căpiţele. Multe, multe de tot, mai multe parcă decât în anii trecuţi. Nu scapă niciuna nefotografiată:). Motiv. Cimbrişor. În copilăria mea, toate poienile satului erau împânzite de floricelele astea mici, dar parfumate. Între timp, unii şi alţii s-au trezit să tragă lemnele din pădure pe respectivele poieniţe, iar floricelele s-au rărit. Motiv. Despre versantul Piliştea, aşezat chiar în spatele casei mele, dar fotografiat aici de departe, se spune că ar avea în vârf un lac fără fund. Papa îmi povestea că, atunci când era mic, acolo sus se afla un punct de observaţie. Mă chinuiesc de doi-trei ani să ajung sus acolo (e cam mult de mers, iar eu nu sunt prietenă cu zgârieturile dobândite prin pădure), ca să văd ce şi cum. Motiv. Şi caii pozează. Ştiţi ce-mi place la caii consătenilor mei? Că sunt toţi graşi şi îngrijiţi, că sunt cai de munte, cu picioarele groase, şi foarte puternici. Căluţul ăsta poate fi şi călărit, dat fiind că e f...

  Bujori. Cei mai frumoşi bujori. Cerul s-a încruntat. Apoi a chemat norii, şi ploaia ne-a bătut la uşă. Am pus un picior la unul dintre ulucurile ce transportă apa adunată în scocurile acoperişului- apa era caldă, iar ploaia... de vară.     Cele mai pragmatice flori pe care le poţi avea în grădină. Lupin:). Un domn bondar gras şi bâzzzâitor. Am păşit prin sute de margarete, clopoţei mov şi alte minuni de flori de câmp. Duminica voastră cum a fost?