Simplu, Oana

  De asta acuz vremea de afară.     Ieri seară, după o ploaie scurtă, de câteva picături bătute în fereastră, albastrul cerului ieşise la iveală, printre mulţi nori albi şi pufoşi, iar apusul l-a transformat în ceva cu totul portocaliu şi sublim. Cum să nu fie aşa, după atâtea şi atâtea zile în care n-am văzut rază de lumină?!   Azi-dimineaţă, aproape tot cerul era albastru. Soarele n-a apucat să strălucească, din cauza norilor care se adunaseră buluc, tocmai înspre răsărit.   Doamnă Vreme , nu vi se pare că vara e cam scurtă ca să ne duceţi de nas cu câte-o rază de soare pe zi, şi pe lângă asta să o tineţi într-una cu capricii de copil mic? Mai sunt doar două luni de vară, iar eu am pierdut deja două săptămâni de bronzat. Gândiţi-vă la asta.

Azi, după-amiază. Cer de sfârşit de toamnă. La câteva minute după. Nu v-ar plăcea să fiţi măcar pentru o zi, Soarele de pe cer? Să vă puteţi juca atât de frumos şi răvăşitor de colorat, cu norii purtaţi de vânt? PS. Să vă spun un secret- frumuseţea cerului se datorează faptului că azi a fost ziua de naştere a Pesicăi. La Mulţi Ani!