Simplu, Oana

Sunt trei zile de când Băsescului i-a fost validat noul mandat de şef al statului. Tot în aste zile, Mr. Băse s-a preocupat să-şi răsplătească lingăii fideli, mai precis membrii Cancelariei Prezidenţiale, pe care i-a decorat cu tot soiul de globuri de Crăciun Ordine. Pe lângă ei, şi nişte cercetători ai Academiei Române, ce s-au ocupat de elaborarea Dicţionarului Literaturii Române, şi de editarea unor volume de Eminescu. Mă miră, dar presupun că a făcut-o pentru a închide gurile slobode ce contestă decoraţiile oferite alor lui. Ieri discutam cu o persoană, aprigă susţinătoare de-ale lui Băse, atât în timpul campaniei, cât şi după alegeri, şi încrezătoare nevoie mare că acesta va face, şi va drege. În cadrul discuţiei, am ajuns şi la politică, căci deh, la noi a ajuns subiect notoriu, mai ceva ca vremea la englezi. Şi îmi spune, désolée : Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că Băsescu îl va numi premier, din nou, pe Boc. Mă uit la ea pe sub gene: Acu' serios, tu chiar te aştept...

Aseară, când am ajuns acasă, singurele mele scopuri în viaţă erau o baie călduţă, o aspirină, şi un somn de noapte cu vise frumoase, aşa că am amânat postul acesta pentru azi. Ieri de dimineaţă, obosită de alaltăieri, n-aveam niciun plan. Era duminică, fusese somn puţin noaptea, era cozonac cu lapte, era destul de friguleţ afară, aşa că era ziua ideală pentru citit şi lâncezit în pat. Dar... telefonul a sunat, şi planurile au apărut şi ele. Hai pe Cheia! Hai ... am zis eu, convinsă de faptul că îmi place la nebunie peisajul de acolo, şi Mănăstirea. Am plecat în pantaloni scurţi (fac şi eu ca piţipoancele care se-ntorc de pe litoral şi trebuie să-şi etaleze bronzul). Noroc cu hainele suplimentare din bagaj, că la cele 18 grade câte erau, nu ştiu care-mi era soarta. Capre la intrarea în Prahova. Dacă stau şi mă gândesc la cât de buuuun e iaurtul din lapte de capră, nici că am fi putut avea parte de o întâmpinare mai placută. Ah, ce-aş fi îndesat o căpriţă bărboasă în portbagaj. Aş fi a...

M-am dus, cu întârziere, ce-i drept, având ca scop parada ecvestră. Dar, fiindcă restul căluţilor nu au stat să aştepte după VIPa din mine, poneiul acesta e singura urmă cabalină pe care am zărit-o pe-acolo. Şi deschise-i sunt porţile. Înauntru, lume multă, destul de civilizată, după părerea mea, care se plimba pe cele câteva alei, ori stătea la mese şi se intoxica... pardon, mânca mici şi bea bere. N-am văzut niciun om beat împleticindu-se pe acolo, fapt ce m-a încântat. Nespus de multă lume dornică să ajungă la simbolul oraşului. Same old, same old, but never boring... Toată lumea pune poze cu panorama oraşului. Eu am ales-o pe aceasta. Less is more:) Ele. Cele mai frumoase. Am mai pozat câteva, dar ele chiar au fost speciale. Ceea ce mi-a plăcut a fost felul în care au acceptat să le fac o fotografie, cum s-au aranjat după înălţime, şi plăcerea sinceră ce se poate lesne observa în privirile lor. Ei. Nici pe departe atât de frumoşi ca ele, dar conservatori în vestimentaţie. Mi-...