Sfat pentru Herr Johannis
De când mă ştiu, mă paşte o umbră de invidie la adresa Sibiului, în mare parte, pentru felul în care arată oraşul.
Spre deosebire de noi, care ne irosim energia înspre lucruri ce mai mult încurcă decât descurcă (vezi sensurile giratorii, şi alte minunăţii ale sistematizării rutiere), autorităţile locale sibiene şi-au concentrat atenţia înspre patrimoniul oraşului. Pe când Piaţa Sfatului a noastră este doar o umbră palidă a ceea ce ar trebui ea să fie, Piaţa Mare a Sibiului arată... că are viaţă. Clădirile sunt renovate, vopsite în culori vii, iar florile nu lipsesc. Noi avem o Casă a Sfatului de pe ai cărei pereţi se desprinde tencuiala, şi nişte ziduri medievale despre care, mai nou, un restaurator, expert în istorie medievală, afirmă că sunt renovate de mântuială, adicătelea, distruse forever.
Lovitura de graţie a venit în 2007, când Sibiul a fost declarat Capitală Culturală a Europei. N-a fost doar un titlu, ci o şansă ca oraşul să devină scena centrală a unor importante manifestări culturale. (Ce noi, Braşovul, n-am fi putut?)Poate că tot acest aspect l-a ajutat pe Herr Klaus Johannis să obţină cel de-al treilea mandat ca edil al Sibiului.
Nu ştiu câte lucruri bune a făcut, ştiu că unii îi contestă îmbogăţirea dintr-un salariu de bugetar, nu ştiu nici câte lucruri rele a făcut pentru urbe, însă mai ştiu că în jur de 80% din cetăţeni au pus ştampila pe numele lui. Ceea ce mă îndeamnă să cred că ar trebui să rămână acolo, pentru că acolo e locul lui. Când cineva spune Sibiu, spune Johannis. Pentru că a reuşit să schimbe chipul oraşului, prin accesarea feluritelor fonduri, şi în special, pentru că vrut să facă ceva, altceva, pentru oraş.
Prin analogie, Boc-poc a fost primar la Cluj-Napoca. Şi-a trădat electoratul, pentru a pleca printre politicienii de Bucureşti. Proastă alegere- dacă ar fi rămas acolo, cu oraşul lui, cu parcurile de amenajat, cu problemele clujenilor, nimeni nu l-ar fi dispreţuit atât. Nimeni nu l-ar mai fi înjurat. Nimeni nu i-ar mai fi sărit în cap pentru incapacitatea de a găsi nişte soluţii anticriză. De nu şi-ar fi băgat mâinile în altă oală, de pe alt aragaz, poate că nu s-ar fi ars. Cel puţin, nu atât de tare.
Update: Băselu s-a gândit că Lucian Croitoru s-ar mula mai degrabă pe funcţia de premier al României. Urmărim cu interes continuarea serialului:D
Spre deosebire de noi, care ne irosim energia înspre lucruri ce mai mult încurcă decât descurcă (vezi sensurile giratorii, şi alte minunăţii ale sistematizării rutiere), autorităţile locale sibiene şi-au concentrat atenţia înspre patrimoniul oraşului. Pe când Piaţa Sfatului a noastră este doar o umbră palidă a ceea ce ar trebui ea să fie, Piaţa Mare a Sibiului arată... că are viaţă. Clădirile sunt renovate, vopsite în culori vii, iar florile nu lipsesc. Noi avem o Casă a Sfatului de pe ai cărei pereţi se desprinde tencuiala, şi nişte ziduri medievale despre care, mai nou, un restaurator, expert în istorie medievală, afirmă că sunt renovate de mântuială, adicătelea, distruse forever.
Lovitura de graţie a venit în 2007, când Sibiul a fost declarat Capitală Culturală a Europei. N-a fost doar un titlu, ci o şansă ca oraşul să devină scena centrală a unor importante manifestări culturale. (Ce noi, Braşovul, n-am fi putut?)Poate că tot acest aspect l-a ajutat pe Herr Klaus Johannis să obţină cel de-al treilea mandat ca edil al Sibiului.
Nu ştiu câte lucruri bune a făcut, ştiu că unii îi contestă îmbogăţirea dintr-un salariu de bugetar, nu ştiu nici câte lucruri rele a făcut pentru urbe, însă mai ştiu că în jur de 80% din cetăţeni au pus ştampila pe numele lui. Ceea ce mă îndeamnă să cred că ar trebui să rămână acolo, pentru că acolo e locul lui. Când cineva spune Sibiu, spune Johannis. Pentru că a reuşit să schimbe chipul oraşului, prin accesarea feluritelor fonduri, şi în special, pentru că vrut să facă ceva, altceva, pentru oraş.
Prin analogie, Boc-poc a fost primar la Cluj-Napoca. Şi-a trădat electoratul, pentru a pleca printre politicienii de Bucureşti. Proastă alegere- dacă ar fi rămas acolo, cu oraşul lui, cu parcurile de amenajat, cu problemele clujenilor, nimeni nu l-ar fi dispreţuit atât. Nimeni nu l-ar mai fi înjurat. Nimeni nu i-ar mai fi sărit în cap pentru incapacitatea de a găsi nişte soluţii anticriză. De nu şi-ar fi băgat mâinile în altă oală, de pe alt aragaz, poate că nu s-ar fi ars. Cel puţin, nu atât de tare.
Update: Băselu s-a gândit că Lucian Croitoru s-ar mula mai degrabă pe funcţia de premier al României. Urmărim cu interes continuarea serialului:D
Comentarii