Simplu, Oana

... este declarat cel care mi-a înmânat o invitaţie pentru mâine seară, la Traviata. E curios cum unii oameni reuşesc să picteze un soare, chiar şi artificial, atunci când zilele devin tot mai noroase. Îţi mulţumesc! În altă ordine de idei, de-abia adineauri mi-am dat seama că am făcut 12 ore de când nu mai mâncasem. Adicătelea de dimineaţă, de când aveam planuri magnifice pentru ziua de azi. N-am mâncat pentru că am fost ocupată cu shopping-ul, apoi cu house cleaning -ul, şi în cele din urmă cu un curs la care nu am fost anul ăsta. Decât o dată. Fac pe eminenta măcar acum, în prag de sesiune. În graba mea boemă, am dat peste unul dintre cei mai dragi oameni pe care i-am lăsat în locul despre care vă vorbeam ieri- proful meu de română. Dacă el nu m-ar fi strigat, probabil că aş fi privit în continuare norii. Săptămâna viitoare mă duc din nou la şcoala mea. Pentru că îmi dă energie. Pentru s(tr)esiunea la care nici nu vreau să mă gândesc. N-am urmărit prognoze meteo, şi tare-aş vr...

Asta mi-aş fi dorit să regăsesc prin geanta-mi încărcată cu tot soiul de tâmpenii azi. Azi, când am petrecut o jumătate de ora agreabilă, pe bancă, la soare, în Piaţa Sfatului. Ca şi cum ar fi putut să cadă şi cerul, că nimic nu ne-ar fi mişcat. Pe noi, Pesicile, zic. Şi promitem solemn că şi la 80 de ani, tot aşa vom face. Că după tot soarele de amiază a urmat o ploaie de toată frumuseţea mai pe seară, asta-i alta poveste. Una peste alta, mi-a plăcut ziua asta. De nume. Cu toţi musafirii, şi toate bucatele îngurgitate doar ca să nu îi fac să se simtă singuri într-ale mâncatului. (Adevăru-i că papa n-a gătit niciodată, dar nu mă aşteptam ca friptura aia sau ce-o fi fost să fie aaatât de bună... miaaam miaaam!) Am desfăcut cadouri- partea asta îmi place. Pentru că-mi plac cadourile. Oricât de mici, îmi cresc nivelul fericirii din corp şi suflet. Am răspuns la enşpe mii de telefoane. Parcă anul ăsta au sunat mai mult decât oricând. Oricum, am ca plan pentru 2010, instalarea de tele...