Simplu, Oana

  Înţeleg că e criză, înţeleg că firmele nu mai au clienţii de odinioară, înţeleg că angajaţii care le-au mai rămas trebuie să întreprindă ceva ca să îşi merite salariul, însă nu înţeleg de ce trebuie să deranjeze oamenii care chiar muncesc.   De 1-2 ori pe zi primesc câte un telefon, de la câte un domnişor sau domnişoară, cu glas mieros şi bunăvoinţă debordantă, care mă întreabă de toate, numai de sănătate nu. Dacă nu vreau contracte de telefonie, dacă nu vreau să călătoresc pe Lună, dacă nu mă interesează să cumpăr maşini, şi altele.   Inţeleg să îţi faci reclamă, dar fă-o la tv, în publicaţii scrise, pe mash-uri, aşterne-ţi faţa pe blocuri sau pe străzi, dar NU MĂ STRESA LA TELEFON.   De asemenea înţeleg că eu, atunci când am nevoie de un serviciu, să îl caut singură. Dacă îmi trebuie contract de telefonie, mă duc la sucursala companiei de telefonie, dacă îmi trebuie maşină, o caut la reprezentanţa dealer-ului.    De departe cei mai agasanţi cu ...

... decât ca într-o însorită duminică de august, printre ultimele, de altfel, să simţi aerul curăţat de noaptea ce tocmai a trecut pătrunzând prin fereastra întredeschisă? Şi, pe lângă aerul curat, să mai auzi şi bârrrâitul, harrrâitul şi tuşşşitul motorului unei maşini de gunoi, ce încerca să întoarcă FIX sub fereastră??? Şi... te foieşti un pic, îndeşi şi mai adânc dopurile de urechi, asezonezi cu o pernă peste faţă, şi... tocmai când te rogi să mai poţi coace somnul preţ de un sfert de oră amărât, SUNĂ TELEFONUL. Pentru ca cea de la capătul firului să te întrebe ce faci ( DORM, ca orice om normal, dimineaţa, că doar n-oi dansa pe masă!!! ) şi să îţi dea ultimele ştiri în materie de cunoştinţe sosite de prin ţările calde ( mă crezi că se puteau întoarce şi de pe Marte, că tot indiferent mi-era?! ) Trântesc telefonul de lemnul noptierei şi mă întind nervos. Casc...

Asta e a doua oara cand scriu aici noaptea... Nu-mi place, desi majoritatea ideilor imi vin in cap noaptea... Tocmai cand ma gandeam ca maine am zi libera, ca ma duc si eu ca tot omul sa ma destind, la Dobarlau... Ca trebuie sa am mintea fresh pentru o meditatie profunda in mijlocul santierului, pardon, naturii... Conversatii pitzipongice incheiate cu brio, o escapada la Bucuresti planuita de Pitz Ralu, barfe si ras... Ingurgitez o clatita cu gem de prune, cum imi place mie... Toaleta de seara completa, nu va mai zic ce lapte demachiant, creme si alte alea... Astept eu ce astept, pentru ca vecinii mei de deasupra, de fapt si de drept as putea sa-i numesc chiar iubitii mei vecini, sa-si termine partida de sex... De unde stiu? Patul, dom'le, patul e vechi si scartaie... Libidinos si chiar mai mult de-atat... Si cum ziceam, maine zi libera, somn delicios... De unde... Ma pune, nu stiu cine sau ce, sa nu las telefonul pe silent, ca doar deh, daca apeleaza cineva la bonomia mea in toiul...