Simplu, Oana

   Românul are un talent deosebit de a transforma orice sărbătoare, fie ea tradiţională, fie împrumutată ca formă fără fond, în obsesie naţională. Crăciun, An Nou, Paşte, 1 Decembrie, 1 Mai, sărbători minuscule, trebuie sădite, răsădite, şi săpate în mintea fiecărui cetăţean al patriei, ca sa-l ducă pe acesta mai degrabă înspre nebunie, ori, dacă se găsesc pârghiile necesare, se dă liber de la stat, că si-aşa stăm nemaipomenit de bine cu economia şi munca.   În caz că n-aţi stiut (deşi e practic imposibil să nu aveţi deja capul împuiat pe tema asta), pe 14 e Velăntain's Dei, pe care o consider una din cele mai cretine sărbători împrumutate, alături de Thanksgiving şi Halloween. Nu de alta, dar explicaţi-mi şi mie de ce sărbătorim noi Thanksgiving? Americanii o sărbătoresc pentru a mulţumi pentru faptul că, la un moment dat în istoria lor, au avut ce pune pe masă. Noi o sărbătorim pentru că americanii o sărbătoresc- tot ce face americanul e cuvânt divin pentru noi, şi, de...

Startul s-a dat demult, dar am rămas eu în urmă cu subiectul. Nici nu-şi intrase luna februarie pe deplin în drepturi, că toate ziarele, toate televiziunile, şi toţi bezmeticii îndrăgostiţii lumii au început să vină cu propuneri. Cei mai din popor se consolează cu o sărbătoare câmpenească dedicată lui Velăntain , ori cu o căsătorie de-o zi (aţi fi surprinşi ce pumni în cap v-aţi da dacă ar ţine pentru totdeauna!). Băjeţii şi pipiţele de Dorobanţi o ard prin cluburi, cu acadele în formă de inimioară în gură:D. Cei din high-class îşi surprind femelele cu excursii pe-ale căror destinaţii nici nu le pot localiza pe-un glob pământesc. În ceea ce priveşte ofertele de petrecere a lui Velăntais Dei în urbea noastră, săptămâna trecută am văzut un mirific reportaj de la piscina lu' Puchianu Paradisul Acvatic, unde doi idioţi în chiloţi (un el şi-o ea!), înarmaţi cu pahare de şampanie, ne făceau o demonstratie, pe viu , cum am putea să ne delectăm în fabuloasa zi în care tot Universul ...

Ca să confirm faptul că sunt o rea şi o insensibilă , o să scriu şi aici despre cât de mult detest ziua de mâine. Dacă n-ar fi ziua blogului, aş face tot posibilul să mă teleportez pe Lună, ca mai apoi, când totul se va fi sfârşit, să revin pe Pământ. După cum spuneam, ziua de mâine e ocazia perfectă pentru tot soiul de specimene sociale, mai colorate, mai decolorate- după posibilităţi, de a-şi afişa " dragostea " în public. Nu contează că tot anul îţi baţi soţul/soţia până îl/o bagi în spital- dacă de Valentine's n-o scoţi în oraş , ca să vadă lumea cât de mult vă iubiţi , n-are farmec. Sau, dacă eşti cocalar sau piţipoancă, şi te încadrezi între 11 si 30 de ani, trebuie neapărat să-ţi scoţi perechea în oraş, de preferat la ore de vârf, când e plin cu alţii ca şi voi, ca să vadă lumea cum vă pupaţi în public, cum îi dăruieşti cel mai frumos ( a se citi ieftin şi ţipător ) muţunache pe care l-ai cumpărat în repezeală, sau cum sugeţi cu poftă (mă scuzaţi, ştiu că ...