Simplu, Oana

  Emil Boc a anunţat astăzi depunerea mandatului guvernului, după, aflu acum, 1100 de zile în fruntea acestuia.  1100 de zile în care orice s-ar fi întâmplat în ţară, bun sau rău, Boc era de vină. S-au diminuat cu 25% salariile bugetarilor? Boc era de vină. Ninge şi bate viscolul? Boc era de vină. Scade sau creşte economia ţării? Doar Boc era de vină. Apostu ia şpagă? Evident, tot Boc era vinovat.   Rămâne de văzut cine se încumetă să preia postul de ţap ispăşitor al ţării, şi, mai ales dacă Parlamentul îl va agrea. PS. Discuţie astăzi, la farmacia veterinară:   Vânzătorul: - Am auzit că o pun pe Boagiu în locul lui Boc...   Un nene care spărgea seminţe între dinţi: - Aoleu, aia are tocul de-un metru!   Eu, neputând să mă abţin: - Vi se pare că are vreo relevanţă înălţimea tocului? Contează ce are în cap! (Ai naibii misogini!) PS2. Mi-ar plăcea enorm de mult ca peste vreo 2-3 luni să iasă protestatarii în Piaţa Universităţii ca să îl ceară pe Boc înapoi ...

  Din seria "Ce-a mai scos pe gură al nostru ministru de Finanţe", astăzi vă prezentăm "Dispariţia impozitului minim de la 1 octombrie".   Are cineva timp să îl creadă? Bugetul de stat e hrănit, în mare parte, doar din venituri extraordinare, adicătelea din împrumuturi, iar lui domn' Vlădescu îi arde de glumă cu prostimea.    Tot stimabilul mai spune şi că impozitul forfetar va fi introdus începând cu 1 ianuarie 2011.   Mi se pare mie, sau Boc-Poc ne anunţa acelaşi lucru şi în urmă cu vreo două luni? În plus, e recunoscut, chiar şi de către colegii de guvernare, faptul că lui Vlădescu îi vorbeşte gura fără cap.

    Dacă nu ştiaţi, deşi ziarele urlă de vreo 3 zile, vă anunţ că de anul viitor toţi cetăţenii acestei mirobolante ţări vor avea propria semnătură electronică. Adică şi Băse, şi Patriciu, şi Udrea, şi Becali, dar şi badea Leluţiu şi tanti Viorica din cine ştie ce cătun de nereperat pe hartă.          Toata jucăria asta nouă şi strălucitoare, căci asta zic eu că e, adicătelea portalul e-România, va costa 500 de milioane de euro. Asta în contextul în care în România se moare de foame, spitalele cer pacienţilor medicamente de acasă, profesorii sunt batjocoriţi, bibliotecile evacuate, monumentele istorice demolate, satele neracordate la reţeaua de curent electric au cu Internet wireless, ori drumurile se surpă, autostrăzile sunt invizibile şi Berceanu se scarpină, unde mai pui că "graţie" UE membership- ului nostru va trebui să plătim 750 de milioane de euro pentru salvarea Greciei.   Luminatul ministru al Comunicaţiilor Gabriel ...

Într-una din serile trecute, am deschis televizorul (mare eveniment mare), şi în timp ce butonam în căutarea a ceva îndestulător de inteligent pentru a putea fi privit, îmi apare-n drum OTeVeul. Superbă televiziune, şi mai superb moderator- la ora aia era papagalul de Diaconescu. Invitatul, un cap-pătrat şi mai mare- stimabilul domn premier, Emiluţ Boc. În cele 30 de secunde în care am zăbovit pe canalul cu pricina, Boc zicea, citez, că deşi şomerii sunt mai mulţi acum, la începutul anului, numărul lor va scădea în ultimul trimestru al acestuia. La faza asta o întreb pe maman , care era lângă mine, unde mama lu' Boc dispar, sau unde se angajează cei mulţi din prima parte a anului, care vor fi puţini în ultima? Pleacă şi se angajează pe Marte, sau...?! În faţa întrebării, maman zice: Îţi scapă ceva. Şomerii cei mulţi nu pleacă nicăieri, ci devin puţini prin sinucidere;). PS. Acum încerc să desluşesc şi logica aritmetică a afirmaţiei 18-16=4 .

Ţipă ziarele, şi nu numai, în ultima vreme, că vezi-Doamne, Guvernul Boc-cel-mic-şi-rău a stopat programul care oferea ţâncilor câte-un corn şi o cutioară de lapte, zilnic. Dat fiind că sunt destul de bătrână deja, n-aveam cum să apuc şi eu programul ăsta, dar din studiile mele de la distanţă, vă pot spune că Boc a făcut foarte bine. De ce? Nu o singură dată mi-a fost dat să văd puşti de şcoală generală care jucau fotbal cu ajutorul cornului ori a cutiei de lapte primite. Şi vă pot garanta că nici cei "nevoiaşi" nu se poartă mai frumos cu ele. Faceţi un efort şi gândiţi-vă un pic la copiii care cerşesc pe la uşi, de Crăciun, de Paşte, sau cu ocazia oricărui alt prilej de mâncare multă. Nu le dau niciodată nimic, pentru că ştiu că alimentele ajung, invariabil, la tomberonul cel mai apropiat, ori la porcul din cocină, care urlă de foame. Teorie confirmată, când, într-unul din anii trecuţi, după Crăciun, când am găsit, pe contorul de gaz din faţa uşii, felii de cozonac lăsate...

Încep prin a vă adresa o întrebare: Aţi pomenit mutre de politicieni mai abătute ca azi? Eu nu. Şi ceremonia de reînvestire a Băselului în fruntea ţării a fost caracterizată de monotonie. Întocmai ca o ploaie gri, care a obosit să mai tot cadă. De ceea ce s-a întâmplat la Cotroceni nu mă leg, trec direct la Palatul Parlamentului. Băse a sosit la Parlament de braţ cu Mărioara. Ea îl ducea pe el de braţ, nu invers. Mă rog, aşa o fi la ei. Au fost întâmpinaţi de madam Anastase (o altă antipatică dubioasă, dacă e să mă întrebaţi pe mine). S-au ascuns de ochii presei în Camera de Protocol... atunci am schimbat canalul teve. Am revenit când Băselu ajunsese în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului. Se intonează imnul, toată lumea mimează patriotismul. Şedinţa urma să fie prezidată de sus-numita Anastase. Când am auzit asta, un singur lucru mi-a trecut prin cap: cât de Prostănac poţi fi? În locul lui Geoană, numai de-al dracu' prezidam eu, ca să crape Băse de nervi la auzul vocii me...

Sunt trei zile de când Băsescului i-a fost validat noul mandat de şef al statului. Tot în aste zile, Mr. Băse s-a preocupat să-şi răsplătească lingăii fideli, mai precis membrii Cancelariei Prezidenţiale, pe care i-a decorat cu tot soiul de globuri de Crăciun Ordine. Pe lângă ei, şi nişte cercetători ai Academiei Române, ce s-au ocupat de elaborarea Dicţionarului Literaturii Române, şi de editarea unor volume de Eminescu. Mă miră, dar presupun că a făcut-o pentru a închide gurile slobode ce contestă decoraţiile oferite alor lui. Ieri discutam cu o persoană, aprigă susţinătoare de-ale lui Băse, atât în timpul campaniei, cât şi după alegeri, şi încrezătoare nevoie mare că acesta va face, şi va drege. În cadrul discuţiei, am ajuns şi la politică, căci deh, la noi a ajuns subiect notoriu, mai ceva ca vremea la englezi. Şi îmi spune, désolée : Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că Băsescu îl va numi premier, din nou, pe Boc. Mă uit la ea pe sub gene: Acu' serios, tu chiar te aştept...

Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici...