Simplu, Oana

  Cea mai frumoasă modalitate de a vă ura ,,La mulţi ani!" este concertul de Anul Nou al Filarmonicii Vieneze. De când mă ştiu, nu am pierdut niciun concert, în niciun an, oriunde m-aş fi aflat şi oricum aş fi petrecut. Poate pentru că e atât de încărcat de frumos, încât îţi dă energie cât pentru un an întreg :). Audiţie plăcută! Partea I Partea a II-a

    Pentru că într-o seară, la o cafea, vorbeam cu nişte prieteni că avem chef sa plecăm într-un loc frumos, iată propunerea mea: Viena.   Am văzut-o de mai multe ori în straie de sărbătoare, cu oameni bucuroşi şi zâmbăreţi, cu miros de biscuiţi cu scorţişoară, castane coapte, globuri aurii şi mii de luminiţe strălucitoare, şi vă spun: nimic nu e mai frumos decât o seară petrecută pe străzile ei, în forfota aceea plăcută şi caldă (deşi afară e mai frig decât într-un congelator).    Mmmm, peste o lună va fi Ajunul Crăciunului. (Acesta a fost felul meu de a vă spune că e cazul să vă propuneţi să fiţi mai buni, să dăruiţi celor dragi momente scumpe, cadouri de suflet, şi zâmbete sincere. Adaug şi faptul că de-abia aştept să fredonez cântecele de sărbători, in vreme ce totul e învăluit de mirosul de portocale, cozonac de casă şi mâncare copioasă.).

Astăzi, când am făcut ochi de dimineaţă, am avut un singur gând ( a se citi POFTĂ)- nişte castane coapte, dar savurate, nu aici, stând în pat şi vizionând ştirile, ci pe străzile numai bune de cutreierat ale Vienei. Cine-a avut privilegiul să ronţăie măcar o dată aşa ceva, nu le uită gustul toată viaţa. Mmmmm, mmmm, castaaanee...

Cred că ar trebui să încep prin a vă spune La Mulţi Ani, post-revelion de data asta, să vă doresc să aveţi sănătate, să prosperaţi, să iubiţi, să munciţi, să... ştiţi voi mai bine ce vreţi. Nu ştiu ce-au făcut alţii azi-noapte, şi nici n-am de gînd să vă spun ce-am făcut eu, pentru că mi-aş încălca afirmaţiile conform cărora nu-mi pasă de noaptea dintre ani... Am mîncat, cum face tot omul, dar astfel încît să nu ajung la spital sau să ţin cura cu pîine prăjită azi... Cine mă cunoaşte, măcar un pic, ştie că nu beau... Ei bine, am băut 20 ml de lichior de migdale şi un pahar de şampanie, că doar na, trebuia să fiu şi eu în rînd cu lumea... La miezul nopţii, m-au enervat artificiile, sau mai mult zgomotul care s-a făcut aiurea, pentru că numai artificii nu s-au putut numi piro-chestiile alea... Nu ştiu dacă a fost de teama superstiţiei, însă am purtat roşu, şi am avut nu numai bani in buzunar, ci tot portofelul:))... A fost o noapte relaxantă- pentru mine... Se zice prin tîrg şi la tv, că...

Ma cert cu Pesi... Cearta- impropriu zis, doar o diferenta de opinii... Pe tema ca eu am pofta de Viena... Mi-e dor de Viena... Si am murit de invidie cand mi-a povestit vara-mea pe unde s-a plimbat in luna de miere, in Viena... Ma enerveaza timpul care ma desparte de ultimul drum acolo- 2 ani... E drept ca o parte din calatoria aia mi-a cam stricat pofta de atunci- si de viata, dar si de mancare... Dar tot ce e urat se sterge, lucrurile frumoase raman... Si Viena e frumoasa, si m-as muta acolo intr-o clipita... Fara bagaje chiar, pentru ca as avea de unde sa fac shopping... De ce ma cert cu Pesi? E simplu- eu vreau, si m-as duce, desi in momentul de fata am alte prioritati in viata, ea nu vrea, tocmai din cauza unor prioritati... Solutia ei? O sa avem timp mai tarziu... Riposta mea? La 40 de ani- no way... Acum e momentul... Atunci o sa fii mult prea ocupat cu altele ca sa mai ai timp sa te bucuri cu adevarat, sa respiri aerul vienez, sa faci kilometri prin magazine, sa le raspunzi ...