Simplu, Oana

  În ultimele săptămâni am avut un comportament care mi se pare copleşitor chiar şi mie. Sunt extrem de uşor de aprins, incisivă şi foarte certăreaţă. Mi-au căzut victime chiar şi persoane cu care nu aveam mai nimic de împărţit, dar care au avut ghinionul să se afle în preajma-mi exact când aveam nevoie să-mi vărs veninul.      Astăzi seară, după ce toată ziua am stat şi am bolit, parcă, în pat, ieşisem un pic din casă ca să rezolv nişte probleme cu nişte acte (bleah!), când am primit un telefon-supriză de la o nepoată dragă mie. Cea mai dragă dintre toţi. Ea şi familia ei veneau la Braşov. Rudele mele ieşene vin la Braşov. Da, ce nu v-am spus niciodată că sunt pe un sfert moldoveancă de la Iaşi? Ei bine, aflaţi acum. Într-o oră şi vreun sfert, chiar dacă am alergat prin oraş şi prin casă ca nebuna, ca să pregătim masa şi toate cele, am fost gata să întâmpin musafirii. Mi-au lipsit. Îmi lipsesc oamenii ăştia mult. Îmi lipsesc pentru că sunt buni şi calzi. Îmi l...

Da, m-am intors... N-aveati cum sa scapati de mine... Oricat de mult mi-ar placea sa ma plimb, tot acasa e mai bine... Si de data asta am ajuns la concluzia ca, oriunde ai merge, cu oricine te-ai distra, tot acasa e mai bine... Aseara cand am descuiat usa si l-am vazut pe Bubu intampinandu-ma, m-am simtit la mine, in lumea mea, intre peretii mei, si mai ales in patul meu... Parca niciodata nu m-am simtit atat de departe de casa- nu gasesc nici eu o explicatie concreta... Tot ieri, pe cand ma ascundeam de caldura torida de pe plaiuri moldovenesti, si in timp ce incercam sa imi revin dintr-un soc suferit, am simtit mai mult ca oricand un dor apasator... Si nu mi-e frica sa spun ca aveam nevoie de o imbratisare... Da, vreo problema? De ieri incoace, ma tot framanta gandul ca eu am ascultat intotdeauna de instinctul meu... Nu mai stiu exact cu cine am purtat o discutie, mai demult, si imi spunea ca nu merge aproape niciodata pe mana instinctului, pentru ca nu reprezinta o certitudine... In...

Nu am fost copii cu scutece de unica folosinta... Mancam piure de morcovi adus cu pile din Germania... Ceai chinezesc, in cutii albastre... Daca erai mai norocos, mama sau tata aveau prieteni pe-afara si iti mai faceau rost de-o salopetica de velur rosu, de bocancei de rapper, si tricouri multicolore, ce sa mai vorbim de carucioare, care erau o adevarata comoara la casa omului, desi pe-al meu l-am vazut doar in poze... De ziua noastra nu primeam telefoane mobile, Ipod-uri sau jocuri de computer... Eu una ma multumeam cu dulciuri din Turcia, aduse de-o prietena de-a mamei, si pe al caror gust n-o sa-l uit niciodata... Imi aduc aminte si acum de setul de oale de inox primit pe la nu stiu cati ani, de ursul Panda, primit la 4 ani, mai mare decat persoana mea pe-atunci, pe care il am si acum la loc de cinste in camera mea, si la care n-o sa renunt nici picata cu ceara, de jucariile de plus primite in dar de la nasa mea, de rochita cu cirese de la vreo 8-9 ani, patutul de papusi pe care mi ...