Simplu, Oana

  Am găsit-o ieri, în grădina unui bloc vecin, unde ghioceii au îmbobocit. 

 Eh, aşa-i ca nu a fost chiar aşa de lungă cum am crezut? Nu a nins mult (deşi în ultimele zile se tot ţine de glume proaste, şi ninge de parcă ar vrea să ne îngroape în nămeţi), nu a fost cine ştie cât de frig (sau... mai bine să îi întrebăm pe cei de la Întorsura Buzăului), dar a avut un Crăciun frumos, şi zile cu soare zâmbăreţ.       A fost încă o iarnă. Mereu mă supăr pe la mijlocul toamnei, cand îmi dau seama că din nou va veni, cu frig, zăpadă şi gheaţă. La fiecare sfârşit de februarie îmi vine să sar în sus de fericire când mă gândesc că peste două-trei luni pot purta haine flu-flu, sandale şi pantaloni scurţi.    Perioada asta din an mă binedispune. Incep sa numar zilele din calendar, in vreme ce pe stradă miroase a ghiocei- încă de acum două săptămâni am văzut un domn cu câteva bucheţele în mână, săptămâna trecută i-am văzut scoţându-şi ochii de sub zăpadă într-o grădină a unui bloc vecin, iar în weekend am primit şi eu câţiva. Într-o zi am ...

Azi a fost primăvară. Primăvară de respirat prin porii pielii şi de cântat în plimbări prin aer curat. Primăvară de cules ghiocei şi aruncat zâmbete către soarele prietenos. A fost cu totul altceva decât în zilele trecute, când de-abia reuşeai să ieşi din casă din necesitate, ce să mai vorbim de ieşit din plăcere. A plutit energia încă de dimineaţă, de la primele raze de soare, de la primul stol de porumbei care şi-a făcut gimnastica zilnică prin faţa blocului meu. Deşi sunt încă răcită, ce-i drept nu aşa de rău cum eram la începutul săptămânii, dar îndeajuns cât să mă fonfăi , şi să tuşesc din toţi rărunchii, m-am încumetat să merg până la Dobârlău. Spun "m-am încumetat", pentru că nu-mi place noroiul pe care îl lasă în urmă zăpada, şi pentru că ultimul lucru de care are nevoie răceala mea e vântul rece de munte care bate mai tot timpul, în perioada asta. Surprinzător sau nu, am adus acolo soarele de primăvară. Care nu m-a lăsat să intru nici măcar o clipă în casă,...