Simplu, Oana

  Încă de când erau doar patru la număr, şi eram de-abia în aprilie, mă tot gândeam când o fi trecut atâta timp din anul acesta.    Acum vreo două săptămâni discutam cu un coleg de facultate aceeaşi chestie, iar ieri, la coafor, nişte tanti discutau şi ele tot despre timpul ăsta care curge parcă mai repede ca niciodată.   Cel mai interesant mi se pare că sâmbătă am vorbit cu un nene să vină să-mi excaveze nişte pamânt şi să-mi mute nişte pietriş prin curte, şi am stabilit că ne auzim miercuri. Astăzi nu-mi venea să cred că trebuie să îl sun deja...   Partea cea mai proastă e ploaia de afară, care mă cam împiedică să îmi mut pietrişul şi să umplu nişte şanţuri cu pământ, ca după aceea să pot ara o bucată de grădină, ca să pot semăna toate cele trebuincioase în gradină. Răsadurile de roşii stau şi acum cuminţi şi destul de mărişoare deja, pe pervazul ferestrei, şi dimineaţa, atunci când le deschid fereastra, că să se aclimatizeze, au mireasma aceea plăcută de roşi...

  Azi-dimineaţă pe la 10-10.15, dau un telefon unor deştepţi a căror firmă trebuie să ne achite nişte facturi. Discuţie:   Eu: Bună dimineaţa! Sunt Icsulescu, de la firma Icsescu, am mai vorbit de vreo trei ori şi săptămâna trecută cu dumneavoastră, în legătură cu plata unor facturi...  Individul (pe jumătate somnoros, pe jumătate sictirit): Ah, bună dimineaţa... Ce ziceaţi? Ah, facturile, da...  E: Săptămâna trecută mi-aţi spus că veţi face plăţile joia sau vinerea trecută. Am extrasul de cont în faţă, nu apare niciun leuţ de la firma dumneavoastră!!!   I: Mhm... Păi (îl şi auzeam cum se scărpina în cap), doamna care se ocupă cu plata facturilor nu e aici...  E: E la toaletă sau la cafea? La ce oră să mai sun?  I: Ah, nu... Nu vine deloc azi...  E: Dacă sun mâine e ok? Sau de mâine se îmbolnăveşte de cine-ştie-ce, şi nu mai vine toată săptămâna?  I: Nu, dom'şoara Icsulescu, sunaţi maine, cam la aceeaşi oră...  Ce să mai zic? Şi eu f...

   Tocmai azi, luni, când vântul bate cu putere şi Soarele se tot ascunde pe după nori, când aş putea atât de bine să mă cuibăresc în pat şi să citesc sau să învăţ ceva, noii mei vecini s-au apucat de dărâmat apartamentul.   Şi, nu ştiu de ce, dar instinctul meu infailibil îmi spune că situaţia se va perpetua de-a lungul câtorva săptămâni...   Linişte, dragilor... săptămână liniştită să aveţi!

     Sunt deja obişnuită cu începerea săptămânii pe la jumătate. Deh, îmi ia mult să-mi revin din atmosfera leneşă de weekend.   Lunea asta dau vina pe vreme, în primul rând, şi pe săptămâna de vacanţă, sau "concediu", cum i-ar spune unii, în al doilea rând. A fost frumos săptămâna trecută- Paşte, aniversare, shopping-uri, cozonaci, ş.a.   Dimineaţă, când i-am zâmbit Soarelui mi-am spus că am energie, că pot trece şi de lunea asta, că pot face ceea ce mi-am propus. Nonsense! Nici măcar n-am ajuns cu Bubu la veterinar, aşa de grumpy şi not willing to see the world am fost.    Patul a fost şi va rămâne cel mai bun prieten al meu. Doar azi. Din când în când, nu strică şi câte-o zi din asta, chit că ai remuşcări după...    Şi, dacă tot avem oră de leneveală ascultăm şi o melodie, ca să fie setul întreg.

A fost un weekend plin. Azi iar e luni, şi zic unii că nici iarba n-ar creşte. Ieri am sărbătorit Mihaele, azi-noapte am sărbătorit Mihai. Gabrieli sau Gabriele n-am, de fapt am unul, dar e departe, în Canada. Azi mă sărbătoresc pe mine. Onomastica mea (exceptând Sf. Ioan, care abundă în calendar) e de două ori pe an. Onomastica de Claudia , zic. În aprilie, cu o zi înainte de ziua mea de naştere, şi astăzi. Sunt mucenică . Somn a fost puţin, dar de sărbătorit trebuie să sărbătoresc- mă duc la bancă, mă duc să plătesc facturi, mă cert, şi văd eu ce mai găsesc de făcut. Să aveţi o săptămână frumoasă, dragilor, la sfârşitul căreia să aveţi ce sărbători:D.

Astăzi m-am trezit devreme, dar n-am avut ocazia să ajung departe, pentru că aproximativ toate s-au împotmolit. Şi astfel am pierdut ceva ore bune făcând mai nimic util, nici mie, nici societăţii. Am mers pe trotuare răsturnate (la propriu!), am înghiţit praf, m-am lăsat în voia Soarelui, am mâncat fără să mai ţin cont de cura care nu m-a slăbit mai deloc până acum. Am dat de uşi închise- vă zic şi vouă, ca să ştiţi, si să nu vă bateţi capul aiurea vreodată- bilete la Operă se găsesc doar cu începere din ziua de marţi. Că aşa-i la noi, săptămâna începe de-a marţea... Acum stăteam şi îmi lăsam nasul gâdilat de aburii unei cafele, şi mă gândeam că, într-un an, sunt zeci de astfel de zile. În care nimic nu vrea să meargă, în care toate se împiedică fără motiv, în care lumea e încruntată, chiar de Soarele zâmbeşte atât de frumos din înaltul cerului, de ţi-e mai mare dragul de viaţă; în care îi punem pe " dacă " şi pe " parcă " împreună într-o barcă, pe care o înc...

...nici iarba nu creşte. Mă rog, acum nu creşte încă, pentru că e frig, dar mă înţelegeţi voi. Unele merg, altele nu, şi mai e o specie de ceva-uri care stagnează. Şi mă scot din sărite nespus de mult. Mă apucasem să scriu cu un scop anume, dar mi-a sunat telefonul şi am fost distrasă. Oricum, din câte se poate observa nu am început încropirea cadoului muzical despre care vorbeam zilele trecute. Dar se pare că am deja succes- am primit propuneri de a cânta. Unde? Nu vă zic. Oricum nu cânt de faţă cu oricine şi oriunde. Încă de dimineaţă am zâmbetul ăla cel mai nesimţit pe faţă, despre care ştiu că îi enervează la culme pe unii, şi de al cărui afişare sunt extrem de mulţumită. Cel puţin azi- mâine 'om vedea noi ce-o mai fi. Asta e doar aşa, ca să nu se mai plângă cineva că nu râd. Ba chiar râd extrem de mult şi insistent în ultima vreme. Chiar şi fără motiv. Ah, a început să-mi placă să scriu lucruri care nu se leagă de nicio culoare una cu alta. Pare mai interesant. Şi ...

După un weekend destul de plin, în care am fost de la distracţie până la spital, am început o zi de luni destul de optimistă. M-am trezit de dimineaţă cu mutra aia a mea , care îmi spune în oglindă că totul va ieşi bine, dacă îmi păstrez calmul, dar şi indârjirea. Astfel, am reuşit azi tot ce nu-mi reuşise joi. Am avut de-a face cu aceleaşi personaje "pline de viaţă" şi amabile. Parcă mai amabile decât saptamâna trecută. În fine, nu le acord mai multe rânduri decât merită... Mai ţin să spun că am lipsit de aici motivat. Pentru că dragii de internet providers dă la eRDăeS s-au gândit, cum se gandesc de altfel de vreo lună încoace, să îmi taie din nou mâinile şi picioarele. Mda, şi uite-aşa mi-am mai irosit vreo juma' de oră din viaţă certându-mă cu ei la telefon- cu ei, cu dispecerii... Care par cei mai calmi şi pasivi oameni din lume, şi tocmai asta te scoate din minţi, pe tine, cel de la capătul firului. Îţi mulţumesc frumos de nu ştiu câte ori, işi cer scuze, iţi spun...

Luni dimineata...Somn pana la 10:00...Las in urma un weekend pe gustul meu,in care am umblat nemachiata si imbracata confortabil fara ca cineva sa se uite urat la mine, cu liniste si aer curat, pace, oameni pe care ii iubesc, mult soare, dar si vant, iarba proaspat inverzita, susur de apa si zumzet de bondari ...Noua saptamana nu pare a fi la fel de promitatoare ca si weekend-ul: febra musculara, miscari ingreunate, 5 pastile inghitite deja, o cana mare cu ceai de fructe de padure (he he) si mult somn...