Itinerariul unei duminici de octombrie

Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe.


Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course, de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute.


De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi cerul.
Lume, nu prea era, deşi în general, am auzit de la cei ce m-au invitat, mănăstirea se bucură de mare succes în rândul bisericoşilor.


Preotul care a oficiat slujba era "împrumutat" din Braşov, pentru că cel de-acolo a fost mutat la Mănăstirea de la Bucium (un alt loc minunat, pe care n-ar trebui să-l ocoliţi, dar destul de aglomerat). Măicuţele sunt nişte drăguţe, deloc genul de îmbufnate care se uită cu dispreţ la noi, păcătoşii. Slujba durează până în jurul orei 13, aşa că vă recomand să purtaţi niste încălţări comode.
Dacă vă plictiseşte predica preotului, puteţi să studiaţi picturile, să număraţi vulturii de pe candelabru, sau să daţi un tur bisericii.

Nici vitraliile sau mozaicurile exterioare nu vă vor dezamăgi.

După ce slujba se va sfârşi, nu aveţi decât să vă (re)îndreptaţi către Braşov. Nu omiteţi cel puţin o oprire pe Valea Bogăţii, pentru poze, admirat peisaje de toamnă, şi chiar apă de izvor.
Ceea ce puteţi vedea, în poze:

Toamna în Pădurea Bogăţii. În doar trei poze, pentru că nu mi-ar ajunge timpul să le postez pe toate.

Cetatea Rupea. Când o să am mai mult timp la dispoziţie, voi merge până sus acolo, ca să văd ce şi cum. Până atunci, în peisaj mai apare doar calul lui Ştefan cel Mare, antena pentru telefonie mobilă, şi cablul de înaltă tensiune.


Ca să mai şi râdem- ză piuăr icspreşăn of ză lend ov ciois- cu chiloţi, fără, cu sutien, fără, blonde, brune...


Acum câţiva ani, nu trecea duminică în care să nu luăm masa aici. Cele mai bune mâncăruri pe bază de peşte vă garantez că le veţi găsi aici.


La întoarcere, o cafea fierbinte, şi kurtos proaspăt şi pufos, servite în curte, sub umbrar.

Concluzie: Vă recomand din inimă, mai ales dacă v-aţi trezit dornici să evadaţi undeva, întru reîncărcarea bateriilor pentru o nouă săptămână, să urmaţi acest traseu. Vă promit că peisajele şi mănăstirea nu vă vor dezamăgi sub nicio formă.

Duminică plăcută, dragii mei!