Sceneta "Băsescu în Parlament"
Încep prin a vă adresa o întrebare: Aţi pomenit mutre de politicieni mai abătute ca azi?
Eu nu.
Şi ceremonia de reînvestire a Băselului în fruntea ţării a fost caracterizată de monotonie. Întocmai ca o ploaie gri, care a obosit să mai tot cadă. De ceea ce s-a întâmplat la Cotroceni nu mă leg, trec direct la Palatul Parlamentului.
Băse a sosit la Parlament de braţ cu Mărioara. Ea îl ducea pe el de braţ, nu invers. Mă rog, aşa o fi la ei. Au fost întâmpinaţi de madam Anastase (o altă antipatică dubioasă, dacă e să mă întrebaţi pe mine). S-au ascuns de ochii presei în Camera de Protocol... atunci am schimbat canalul teve.
Am revenit când Băselu ajunsese în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului. Se intonează imnul, toată lumea mimează patriotismul.
Şedinţa urma să fie prezidată de sus-numita Anastase. Când am auzit asta, un singur lucru mi-a trecut prin cap: cât de Prostănac poţi fi? În locul lui Geoană, numai de-al dracu' prezidam eu, ca să crape Băse de nervi la auzul vocii mele. Plus că i-aş fi arătat că nu mă ascund în spatele fustei anastasiene, după eşecul alegerilor, şi al renumărării voturilor anulate dispuse de CCR.
Domn' judecător, Preşedinte al Curţii Constituţionale, Ioan Vida a ţinut un discurs sforăitor, citit fără niciun fel de intonaţie ori tragere de inimă.
Băse s-a trezit la tribună. În următoarele secunde râde ca prostu-n târg, dându-şi seama că a sărit peste o scenă a actului: rugăciunea Patriarhului Daniel, chemat de către deşteapta de Anastase, folosind formula "Preafericirea Voastră"... Trece şi rugăciunea, Udrea îşi face cruci interminabile.
În cele din urmă, Băse nimereşte scenariul, îşi părăseşte tronul şi se instalează la tribună, pentru a depune jurământul. N-am văzut patos, n-am văzut spirit, n-am văzut nimic. Doar pe cele trei doamne şi domnişoare ale sale, mimând emoţia, în asistenţă. După jurământ, urcă treptele până la prezidiul Parlamentului, îi dă mâna lui Anastase, zâmbindu-i, apoi lui Geoană, uitându-se în altă parte.
Ioan Vida revine la tribună, ca să confirme rezultatul referendumului din 22 noiembrie. Nu ştie a vorbi corect- ziua de 22 a unei luni se citeşte "douăzecişidouă" şi nu "douăzecişidoi". Încheie.
Băse îşi pune ochelarii pe nas şi începe să citească discursul. Prost, prost, prost! Nici măcar oratori n-avem în ţara asta. Păcat că nu trăim pe vremea romanilor, că ai fi fost exterminat politic, fără drept de apel.
Mi-a dat impresia că nu s-a trezit încă din campania electorală. Ba mai mult, şi-a format o limbă de lemn care cuprinde veşnicele "reconciliere", "modernizarea statului", "coaliţii", "numiri pe criterii politice" (ia uite cine vorbeşte!), "grupuri de interese economico-fiscale"(de ce n-ai zis "moguli"?), "diaspora", "Republica Moldova" (pupă-i în fund în continuare!), "reforma constituţională", "reforma Parlamentului", "reforma justiţiei", etc. Discursul, cu demagogia de rigoare, aici. Încheie.
În timpul discursului, îi studiez pe cei din sală. Parlamentarii sunt ocupaţi cu leptoapele, cu uitatul prin tavane, deh, preocupări uzuale. Guvernul Boc (de-o fi fost 1, 2, 3, ori 4, nu ştiu, că le-am pierdut şirul) şade în capul Curţii Constituţionale. Udrea e poziţionată de aşa manieră de-ai zice că sfidează orice urmă de justiţie, că ea e singura "mai presus de lege".
Blaga şade de-a stânga lui Boc, şi molfăie ceva de-ale gurii, stricându-mi orice poftă de mâncare pe care aş fi mai putut-o simţi azi. Tot Blaga şade de-a dreapta lui Berceanu, eternul meu prieten, care îşi curăţa graţios cerumenul din urechi, şi mai apoi de sub unghii. Trecând mai departe, îl văd pe Boul (cu "B" mare) de Paleologu, flancat de madam Udrea şi de mai frageda Plăcintă.
Închid teve-ul definitiv. Azi nu mai vreau să văd nimic.
Eu nu.
Şi ceremonia de reînvestire a Băselului în fruntea ţării a fost caracterizată de monotonie. Întocmai ca o ploaie gri, care a obosit să mai tot cadă. De ceea ce s-a întâmplat la Cotroceni nu mă leg, trec direct la Palatul Parlamentului.
Băse a sosit la Parlament de braţ cu Mărioara. Ea îl ducea pe el de braţ, nu invers. Mă rog, aşa o fi la ei. Au fost întâmpinaţi de madam Anastase (o altă antipatică dubioasă, dacă e să mă întrebaţi pe mine). S-au ascuns de ochii presei în Camera de Protocol... atunci am schimbat canalul teve.
Am revenit când Băselu ajunsese în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului. Se intonează imnul, toată lumea mimează patriotismul.
Şedinţa urma să fie prezidată de sus-numita Anastase. Când am auzit asta, un singur lucru mi-a trecut prin cap: cât de Prostănac poţi fi? În locul lui Geoană, numai de-al dracu' prezidam eu, ca să crape Băse de nervi la auzul vocii mele. Plus că i-aş fi arătat că nu mă ascund în spatele fustei anastasiene, după eşecul alegerilor, şi al renumărării voturilor anulate dispuse de CCR.
Domn' judecător, Preşedinte al Curţii Constituţionale, Ioan Vida a ţinut un discurs sforăitor, citit fără niciun fel de intonaţie ori tragere de inimă.
Băse s-a trezit la tribună. În următoarele secunde râde ca prostu-n târg, dându-şi seama că a sărit peste o scenă a actului: rugăciunea Patriarhului Daniel, chemat de către deşteapta de Anastase, folosind formula "Preafericirea Voastră"... Trece şi rugăciunea, Udrea îşi face cruci interminabile.
În cele din urmă, Băse nimereşte scenariul, îşi părăseşte tronul şi se instalează la tribună, pentru a depune jurământul. N-am văzut patos, n-am văzut spirit, n-am văzut nimic. Doar pe cele trei doamne şi domnişoare ale sale, mimând emoţia, în asistenţă. După jurământ, urcă treptele până la prezidiul Parlamentului, îi dă mâna lui Anastase, zâmbindu-i, apoi lui Geoană, uitându-se în altă parte.
Ioan Vida revine la tribună, ca să confirme rezultatul referendumului din 22 noiembrie. Nu ştie a vorbi corect- ziua de 22 a unei luni se citeşte "douăzecişidouă" şi nu "douăzecişidoi". Încheie.
Băse îşi pune ochelarii pe nas şi începe să citească discursul. Prost, prost, prost! Nici măcar oratori n-avem în ţara asta. Păcat că nu trăim pe vremea romanilor, că ai fi fost exterminat politic, fără drept de apel.
Mi-a dat impresia că nu s-a trezit încă din campania electorală. Ba mai mult, şi-a format o limbă de lemn care cuprinde veşnicele "reconciliere", "modernizarea statului", "coaliţii", "numiri pe criterii politice" (ia uite cine vorbeşte!), "grupuri de interese economico-fiscale"(de ce n-ai zis "moguli"?), "diaspora", "Republica Moldova" (pupă-i în fund în continuare!), "reforma constituţională", "reforma Parlamentului", "reforma justiţiei", etc. Discursul, cu demagogia de rigoare, aici. Încheie.
În timpul discursului, îi studiez pe cei din sală. Parlamentarii sunt ocupaţi cu leptoapele, cu uitatul prin tavane, deh, preocupări uzuale. Guvernul Boc (de-o fi fost 1, 2, 3, ori 4, nu ştiu, că le-am pierdut şirul) şade în capul Curţii Constituţionale. Udrea e poziţionată de aşa manieră de-ai zice că sfidează orice urmă de justiţie, că ea e singura "mai presus de lege".
Blaga şade de-a stânga lui Boc, şi molfăie ceva de-ale gurii, stricându-mi orice poftă de mâncare pe care aş fi mai putut-o simţi azi. Tot Blaga şade de-a dreapta lui Berceanu, eternul meu prieten, care îşi curăţa graţios cerumenul din urechi, şi mai apoi de sub unghii. Trecând mai departe, îl văd pe Boul (cu "B" mare) de Paleologu, flancat de madam Udrea şi de mai frageda Plăcintă.
Închid teve-ul definitiv. Azi nu mai vreau să văd nimic.
Comentarii