Mi se pare mie...?

-
... Sau chiar e frig de crapă pietrele?!

Brrr. Ieri am fost încotoşmănată mai rău ca la Polul Nord, dar tot am reuşit performanţa de a mă alege cu degetele îngheţate, chiar şi prin mănuşi. Când am ajuns în casă, am zis că nu mai vreau să ies până la primăvară afară. Brrr.
Azi-noapte, pe la 4, nu ştiu cum se face, dar eram cam sătulă de somn. Aşa că m-am dus până la fereastră, să privesc lumea. Şoc- ningea! Îmi venea să îi înjur pe toţi cei care îşi doriseră zăpadă, ca să completeze imaginea "de poveste" a oraşului. Am adormit furioasă.
Dimineaţa, ce poate fi mai plăcut decât să deszăpezeşti maşina? Mai ales la statura mea impozantă, de unu şaizecişiceva, mă descurc de minune. Ce poate fi mai plăcut decât să îţi uiţi mănuşile acasă, să îţi iei o haină prea scurtă, şi nici băscuţă să nu ai pe cap? Nimic, vă zic eu. Eh, trecând peste capitolul "prea subţire îmbrăcată", deszăpezitul ăsta îmi cam place- dacă n-ar fi frig, nu e chiar un exerciţiu de dezmorţire dezagreabil, ba dimpotrivă, pune muşchii în mişcare.
Ceea ce îmi place afară e că totul pare mult mai curat (pe jos), iar aerul e proaspăt.

E deja amiază. Acum am observat. Vreau să mă mai odihnesc, pentru că, de mâine începând, am planuri mari.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi
Citeşte mai departe...