Ajun de Crăciun

Ceea ce nu mi-a plăcut, şi nu-mi place nici acum la ziua asta sunt urările de Crăciun. Sau de Sărbători. Sau de ce-or fi ele.

Nu toate mesajele sunt enervante. Ci doar cele care se observă de la o poştă că sunt culese de pe goagăl, cu urări "glumeţe", care mai de care mai de prost gust. Şi care mai sunt şi trimise pe mecanismul "selectez toată lista de contacte + send message". Neah, nu aşa se face.
Faptul că în ultimii ani tipul acesta de mesaje s-au înmulţit, devenind o modă care îmbogăţeşte companiile de telefonie, m-a făcut ca, anul trecut, în seara de Crăciun, şi în cea de Anul Nou, să îmi închid telefonul.
Dacă vrei să îi spui ceva cuiva, să îi faci o urare de Sărbători, sună-l. Sau scrie-i chiar şi un mesaj sau un e-mail. Dacă nu eşti în stare să personalizezi mesajul, scrie un simplu "Sărbători Fericite". Dar crede în ceea ce scrii acolo, căci altfel toate vorbele sunt egale cu zero, ba chiar îl vor mai şi enerva pe destinatar.

Ieri m-am ocupat cu mesajele de Crăciun. De fapt, am trimis doar e-mail-uri, către persoanele pe care le stimez, cum sunt foştii mei profesori, către oamenii cu care am împărţit ani din viaţă, cum sunt colegii- de liceu, şi nu numai, către persoanele care ocupă un loc aparte în viaţa mea, către cei de care mă desparte Oceanul. Şi am încercat ca, fiecărui om în parte, să îi scriu cuvinte potrivite lui. Şi tocmai asta e greu- pentru că nu îi pot dori de Sărbători cuiva sănătate, când el vrea de fapt bani, sau Luna de pe cer. Dar, repet, am încercat. Şi tot ce-am scris, chiar de n-au fost scrisori aşternute pe coli şi coli de hârtie, a fost sincer şi concis, tocmai pentru că şi eu, la rândul meu, urăsc vorbăria de pomană.

Pe lângă mesaje, mai mult sau mai puţin inspirate, azi vine Moş Crăciun. Şi mai zic încă o dată: cei care spun că nu există Moş Crăciun sunt cei mai urâţi oameni din lume.
Ieri am primit invitaţia de a petrece seara de Ajun în compania familiei extinse. Nu zic că nu e bine, dar ultimul lucru pe care vreau să îl fac azi e să alerg prin aglomeraţie şi trafic infernal după mici cadouri pentru fiecare. Pentru că oricine aşteaptă un dar cât de mic, indiferent dacă are 3 sau 70 de ani. Plus că, dintotdeauna am perceput seara de Ajun drept o şansă de a fi cu familia mea- doar maman, papa, eu şi Bubu, eventual şi bunicii materni. E timp berechet să te întâlneşti cu rudele. E vreme să stai la taclale cu tot neamul. Dar Ajunul Crăciunului e doar unul, şi ar trebui să fie prilej pentru linişte, stat la căldură, lânga brad, la o masă mică, plină cu bunătăţi (dar nu prea multe, pentru că dăunează siluetei).




Hmm... având în vedere că... bate la uşă Crăciunul, deşi în fiecare an mi se pare ca nu ţine îndeajuns de mult, nu-mi rămâne decât să vă doresc Crăciun Fericit, iar diseară, Moşul să vă aducă tot ce speraţi!

PS. Moşul mi-a promis că va face rost de Inel, iar că diseară, sub brad, s-ar putea să îl găsesc.
PS2. De când scriu rândurile astea, am primit deja un mesaj idiot. Până diseară... o să mă satur.