Vlădescu, laptele şi cornul. Nişte precizări.
Ţipă ziarele, şi nu numai, în ultima vreme, că vezi-Doamne, Guvernul Boc-cel-mic-şi-rău a stopat programul care oferea ţâncilor câte-un corn şi o cutioară de lapte, zilnic.
Dat fiind că sunt destul de bătrână deja, n-aveam cum să apuc şi eu programul ăsta, dar din studiile mele de la distanţă, vă pot spune că Boc a făcut foarte bine. De ce? Nu o singură dată mi-a fost dat să văd puşti de şcoală generală care jucau fotbal cu ajutorul cornului ori a cutiei de lapte primite. Şi vă pot garanta că nici cei "nevoiaşi" nu se poartă mai frumos cu ele.
Faceţi un efort şi gândiţi-vă un pic la copiii care cerşesc pe la uşi, de Crăciun, de Paşte, sau cu ocazia oricărui alt prilej de mâncare multă. Nu le dau niciodată nimic, pentru că ştiu că alimentele ajung, invariabil, la tomberonul cel mai apropiat, ori la porcul din cocină, care urlă de foame. Teorie confirmată, când, într-unul din anii trecuţi, după Crăciun, când am găsit, pe contorul de gaz din faţa uşii, felii de cozonac lăsate acolo. Au pretenţii băieţii, nu le trebuie orice!
De-asta zic că nu văd rostul în a da ceva de mâncare copiilor, ceva ce la un moment dat devine plictisitor. (N-aţi studiat la economie teoria saturaţiei prin consum repetat?)
Dom' Vlădescu, de la Finanţe, s-a gândit, în primă fază, la impozitarea averilor mari. Jiji a fost primul de acord. Mai vedem noi. Apoi, a mai dormit câteva nopţi, a mai visat ceva, o mai fi avut şi vreun coşmar, ca într-o dimineaţă să se trezească cu brava idee de a propune impozitarea imobilelor la preţul de liberă circulaţie, ceea ce ar ridică contribuţia la buget la sume exorbitante, de câteva mii de euro (bine gândit, dacă e să ne gândim că suntem o ţară de proprietari, fără seamăn în lume; prost gândit, dacă e să ne punem în şoşonii celor care au case cu 10 camere). Tot în viziunea lu' dom' Vlădescu, acest impozit ar trebui să îi ardă doar pe cei "cu Touareg", şi nu pe cei cu venituri modeste. Adicătelea, în capul lui sec, ăia de-au Touareg exprimă suprema bogăţie (?!). Încep să cred că cei care au Rolls-uri şi Ferrari-uri au fost inspiraţi- şi-au luat maşini-camuflaj, ca să nu se vadă avuţia :D.
Sunt curioasă ce mai urmează. Stăteam la o cafea, de vorbă, zilele trecute, şi îi spuneam cuiva că the ultimate proposal pentru reducerea costurilor în vreme de criză ar fi desfiinţarea ANP (n.a. Administraţia Naţională a Penitenciarelor), cu tot cu eliberarea detinuţilor. Păi, gândiţi-vă şi voi, câtă mâncare, câtă apă, cât curent, câţi paznici umblă după ei. Consum fără rezultat- risipă.
Ajung, pe zi ce trece, la concluzia că, în România, e bine să ai grijă ce îţi doreşti, pentru că s-ar putea să devină realitate.
Dat fiind că sunt destul de bătrână deja, n-aveam cum să apuc şi eu programul ăsta, dar din studiile mele de la distanţă, vă pot spune că Boc a făcut foarte bine. De ce? Nu o singură dată mi-a fost dat să văd puşti de şcoală generală care jucau fotbal cu ajutorul cornului ori a cutiei de lapte primite. Şi vă pot garanta că nici cei "nevoiaşi" nu se poartă mai frumos cu ele.
Faceţi un efort şi gândiţi-vă un pic la copiii care cerşesc pe la uşi, de Crăciun, de Paşte, sau cu ocazia oricărui alt prilej de mâncare multă. Nu le dau niciodată nimic, pentru că ştiu că alimentele ajung, invariabil, la tomberonul cel mai apropiat, ori la porcul din cocină, care urlă de foame. Teorie confirmată, când, într-unul din anii trecuţi, după Crăciun, când am găsit, pe contorul de gaz din faţa uşii, felii de cozonac lăsate acolo. Au pretenţii băieţii, nu le trebuie orice!
De-asta zic că nu văd rostul în a da ceva de mâncare copiilor, ceva ce la un moment dat devine plictisitor. (N-aţi studiat la economie teoria saturaţiei prin consum repetat?)
Dom' Vlădescu, de la Finanţe, s-a gândit, în primă fază, la impozitarea averilor mari. Jiji a fost primul de acord. Mai vedem noi. Apoi, a mai dormit câteva nopţi, a mai visat ceva, o mai fi avut şi vreun coşmar, ca într-o dimineaţă să se trezească cu brava idee de a propune impozitarea imobilelor la preţul de liberă circulaţie, ceea ce ar ridică contribuţia la buget la sume exorbitante, de câteva mii de euro (bine gândit, dacă e să ne gândim că suntem o ţară de proprietari, fără seamăn în lume; prost gândit, dacă e să ne punem în şoşonii celor care au case cu 10 camere). Tot în viziunea lu' dom' Vlădescu, acest impozit ar trebui să îi ardă doar pe cei "cu Touareg", şi nu pe cei cu venituri modeste. Adicătelea, în capul lui sec, ăia de-au Touareg exprimă suprema bogăţie (?!). Încep să cred că cei care au Rolls-uri şi Ferrari-uri au fost inspiraţi- şi-au luat maşini-camuflaj, ca să nu se vadă avuţia :D.
Sunt curioasă ce mai urmează. Stăteam la o cafea, de vorbă, zilele trecute, şi îi spuneam cuiva că the ultimate proposal pentru reducerea costurilor în vreme de criză ar fi desfiinţarea ANP (n.a. Administraţia Naţională a Penitenciarelor), cu tot cu eliberarea detinuţilor. Păi, gândiţi-vă şi voi, câtă mâncare, câtă apă, cât curent, câţi paznici umblă după ei. Consum fără rezultat- risipă.
Ajung, pe zi ce trece, la concluzia că, în România, e bine să ai grijă ce îţi doreşti, pentru că s-ar putea să devină realitate.
Comentarii