Căldură mare...

După o săptămână de chin, Bubu a revenit, în sfârşit, la curte. Acolo unde se poate scărpina de toate tulpinile florilor bunicului, unde se tăvăleşte în voie în pământul argilos, şi unde bunica îl dă huţa-huţa şi îl îndoapă cu fel de fel de bunătăţuri.

Răcoare de izvor.

Cineva ne lăsase o căruţă în spatele casei.

Iubesc căpiţele.

În curtea bunicilor, alături de alintatul casei. You may call us pisi/y.

Luca şi pofta de pepene. Nu doar a lui, ci a noastră.

Când nimic nu răzbate căldura, cea mai eficientă metodă e să îţi iei lângă chaisse-longue o jumătate de găleată cu apă rece, din fântână, şi o cană... Problema setei se rezolvă după primii doi litri. În poză, apa din găleată era pe terminate.

La cules de mere de vară, de-un verde rumenit şi-un gust inconfundabil.

Întoarcerea în oraş e de coşmar. Primul coşmar- să conduci prin ruperea aia de nori, sau ce-o fi fost, de-ai fi zis că rupe ceru-n două, în nouă, în douăzeci. N-a rupt cerul, dar a rupt copaci. Al doilea coşmar- cumplita fierbinţeală de apartament. Daaar, am promis că nu mă plâng. E vară, şi vara trebuie să fie cald.

Bine că am reuşit să mai adaug un strat de bronz:D