Aţi simţit?

Azi a fost primăvară. Primăvară de respirat prin porii pielii şi de cântat în plimbări prin aer curat. Primăvară de cules ghiocei şi aruncat zâmbete către soarele prietenos.
A fost cu totul altceva decât în zilele trecute, când de-abia reuşeai să ieşi din casă din necesitate, ce să mai vorbim de ieşit din plăcere. A plutit energia încă de dimineaţă, de la primele raze de soare, de la primul stol de porumbei care şi-a făcut gimnastica zilnică prin faţa blocului meu.

Deşi sunt încă răcită, ce-i drept nu aşa de rău cum eram la începutul săptămânii, dar îndeajuns cât să mă fonfăi, şi să tuşesc din toţi rărunchii, m-am încumetat să merg până la Dobârlău. Spun "m-am încumetat", pentru că nu-mi place noroiul pe care îl lasă în urmă zăpada, şi pentru că ultimul lucru de care are nevoie răceala mea e vântul rece de munte care bate mai tot timpul, în perioada asta. Surprinzător sau nu, am adus acolo soarele de primăvară. Care nu m-a lăsat să intru nici măcar o clipă în casă, şi mi-a prăjit un pic pomeţii. Nu zic că m-am supărat, ba dimpotrivă, a fost un mare prilej să mă dezmierd precum o pisică, eu, o mare amatoare de bronz văratic. Am cules ghiocei din grădina bunicilor, m-am jucat cu fel de fel de orătănii de curte şi am băut cafea în şezlong, aşa cum îmi place mie.

Voi ce credeţi- mai ţine măcar câteva zile miracolul ăsta?