Mărţisor

-

Împart cu voi un mic bucheţel de ghiocei, în speranţa că primăvara pe care am întâmpinat-o astăzi să fie una adevărată (cu iarna ne-am lămurit!), care să vă aducă soare în priviri şi dorinţe împlinite!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Frosty Saturday

-
Imagine
Sus pe deal e-un cimitir... Valea din spatele casei... Oana la -15°C... Un motan printre galinacee... Căpriţe pe deal... P.S. Faceţi tot posibilul ca diseară să aveţi 5 minute libere pentru a vă îndrepta privirea către Lună. Cei de la NASA spun că va fi cu 14% mai mare decât o lună plină obişnuită, dar şi cu 40% mai strălucitoare.
Citeşte mai departe...

Inevitabil

-
În mai puţin de o oră se va fi terminat cu vârsta mea de 19 ani. Nu îmi amintesc cum trebuie să mă fi simţit acum 10 ani, atunci când vârsta-mi a trecut de la cifre înspre numere, adică în pragul a 10 ani, dar acum sunt destul de mare încât să îmi întipăresc senzaţia bine în minte, şi să n-o uit cât voi trăi. Cu totii ştiţi că urăsc Revelionul. Şi acum am şansa să mă explic: adevăraţii ani din viaţă trec cu ocazia aniversării noastre. Anul Nou e aniversarea planetei, a omenirii, a timpului în sine, dacă vreţi, dar nu a noastră. Mă apucasem de scris cu o hotărâre cum rar mi-a fost dată în ultima vreme. Dar acum, încercând să-mi pun ordine printre atâtea şi atâtea idei, care mai de care mai năstruşnice, mă pierd în fraze. Dar nu-i bai, căci cei ce mă înţeleg, îmi vor înţelege şi îmbârligăturile astea. Weekendul ăsta am încercat să mă comport cât mai normal, deşi ştiam că îmi va fi aproape imposibil să nu mă gândesc obsesiv la ziua de luni, şi la cât de mult mă va roade . Pot considera...
Citeşte mai departe...

In ză neibărhud

-
Imagine
Reţeta pentru a avea o dimineaţă cât mai reuşită în faţa blocului, step by step: Se ia una bucată gospodar autentic, înfofolit cu training suit , şi vesta de pe vremea când lucra în uzină. Se ia una bucată mătură de curte, fabricată, în general, din crengi. Se deszăpezeşte trotuarul din faţa blocului, pentru ca vecinii ce se vor trezi mai tarziu să nu îşi rupă capul în extazul de a ajunge mai degrabă în zăpadă. După ce se încheie cu trotuarul, se purcede hotărât către parcare, unde stă maşina, împachetată şi ea, de ani de zile chiar, cu o prelată ruptă şi ca vai de ea. Se deszăpezesc capota şi plafonul. Se parcurge conturul lunetei şi se alunecă spre portbagaj. Se ia una bucată Oana drept fotograf de la înălţime, şi se imortalizează momentul. Acum, spuneţi-mi... N-aţi vrea şi voi să încercaţi noul instrument anti-zăpadă, pentru a conferi vopselei maşinii voastre o textură cât mai aparte?
Citeşte mai departe...