Iunie îmbujorat
Bujori parfumaţi, în toate nuanţele, dintr-o grădină de pe cea mai înflorită străduţă a Braşovului.
9 Iunie 2008
O zi care pe multi dintre noi, inclusiv pe mine, ne-a coplesit, si despre care nu puteam sa nu scriu aici... Inca de cand am deschis ochii de dimineata, imaginea pe care o aveam era cea a ultimei noastre zile ca liceeni propriu-zisi... Ce va fi maine si poimaine, va fi doar sarea de pe rana... Cel putin eu asa vad lucrurile... Despre azi, putine cuvinte, desi am simtit un amalgam de lucruri si regrete, si nu numai noi, ci si profesorul de care, cu lacrimi in ochi si priviri rugatoare, ne-am despartit, cu promisiunea de a fi ascultati "la sange" peste 10 ani... Nu a fost greu, a fost doar sfasietor, iar ceea ce urmeaza va fi si mai si... In ultima noastra ora de limba romana, am fost, cu totii cei prezenti, niste Luceferi, care cereau nu ora de iubire, ci inca o lectie de viata de la cel care, insumat, ne-a stat alaturi luni intregi... Nu stiu daca mai e ceva de adaugat, poate doar inca ceva lacrimi...
Comentarii
you would keep whistling like it was Sunday
though it was Thursday still
the black Thursday
when Judas was counting his pieces of silver
but you knew-it-not
and would not have cared, anyway
you would whistle like it was Sunday
every day
making wide pirouettes
in too narrow a world
just like your grandma once had taught you
in the asylum yard
you kept on whistling
unbothered
airs split on your shoulders
you kept counting craftily
all those seconds since your
parting with me
‘t would be late
if I stopped your endless counting right
now
tomorrow
or some day
but I will come to see you every year
whistling like it’s Sunday
while it is
Thursday
///////////////////////////
multumesc pt postarea poeziei mele pe blogul tau,te mai astept prin poeziile mele,
cu prietenie!