Astăzi am văzut un om frumos
Astăzi am văzut un om frumos. Cu un buchet mare, din gerbera, trandafiri și crin, o combinație destul de ciudată, dar armonioasă prin tonurile de crem, roz și lavandă, învelit într-o hârtie mov pal. Îl ținea cu grijă, cumva mândru că e unul din bărbații care încă mai oferă flori. Cămașa-i era tot într-o nuanță deschisă de mov, îi completa perfect chipul încadrat de părul alb, ca zăpada. Avea o privire destul de tristă, gânditoare cumva, dar blândă și bună. Părea a fi un om citit, mâinile nu trădau muncă grea. A coborât cu o stație înaintea mea, și a pornit, probabil spre casă, cu buchetul de flori. Cel mai probabil, o soție, o soră sau o fiică au avut o după-amiază mai frumoasă. Ceea ce vreau să spun e că ar trebui să fim mai atenți în jurul nostru. Dimineața în drum spre birou, sau la întoarcere. Marea mea plăcere e să observ toată aglomerația, toate comportamentele, mai urâte sau mai frumoase, de aceea am o regulă- aceea de a nu sta cu ochii în telefon în autobuz. E ...
Comentarii
you would keep whistling like it was Sunday
though it was Thursday still
the black Thursday
when Judas was counting his pieces of silver
but you knew-it-not
and would not have cared, anyway
you would whistle like it was Sunday
every day
making wide pirouettes
in too narrow a world
just like your grandma once had taught you
in the asylum yard
you kept on whistling
unbothered
airs split on your shoulders
you kept counting craftily
all those seconds since your
parting with me
‘t would be late
if I stopped your endless counting right
now
tomorrow
or some day
but I will come to see you every year
whistling like it’s Sunday
while it is
Thursday
///////////////////////////
multumesc pt postarea poeziei mele pe blogul tau,te mai astept prin poeziile mele,
cu prietenie!