Fotografia - vedetă, plus alte precizări

  
  UPDATE: Replica mea, aici

  Ţin minte că am făcut-o cu telefonul, în timp ce îmi aeriseam spiritul într-o scurtă plimbare pe aleea de sub Tâmpa, în primăvara anului trecut.
  N-o fi ea strălucită, însă atunci am folosit-o într-un articol, iar săptămâna trecută am văzut-o inclusă în tot soiul de articole, pe bloguri sau în ziare. Nu dau link-uri, pentru că nu am nicio intenţie de a le face trafic respectivilor.
  Sunt şi eu oarecum curioasă... V-am dat eu voie să o folosiţi?

  PS. Mai e o poză făcută tot de mine, la Operă, dacă nu mă înşel la un spectacol Traviata, pe care o văd folosită aproape săptămânal. Vă mai întreb o dată şi în privinţa aceleia, sau...? Nu dau link, din acelaşi motiv expus mai sus.
  PS2. Dacă vreţi fotografii, angajaţi-vă fotograf, sau trimiteţi un om din echipa proprie. Ori... dacă stau şi mă gândesc mai bine, poate că unii au alergie la locuri gen Operă.
  PS3. Ca să le fac un pustiu de bine celor care dau din gură de pomană în legătură cu Patinoarul Olimpic, poftiţi program cu publicul d-acilea!
  PS4. Da, azi am fost irascibilă. M-am certat la cuţite cu cel puţin trei persoane.

Comentarii

Nu trebuie să te superi, în România e ceva normal să plagiezi :)
Serios vorbind, te înţeleg. Eu lucrez în presă şi ştiu foarte bine ce înseamnă să-ţi fure cineva textul, cu tot cu punct şi virgulă, inclusiv cu opinia personală şi să nu ia nimeni, în afară de tine, atitudine. Dacă, în România, creaţia intelectuală e bun comun, atunci de ce se pune bir pe drepturile de autor? Pentru că legile sunt făcute pentru a fi încălcate, iar vinovaţii ne salută din mers :)
Oana a spus…
Nu e vorba ca îi acuz de plagiat sau de furt. E pur şi simplu vorba de nişte oameni cărora, de la un moment dat, pe motiv de nesimţire crasă, nu am mai dorit să le ofer serviciile mele scriitoriceşti, oameni care însă continuă să se folosească de resursele pe care eu le pusesem la bătaie în perioada respectivă.

Merci de înţelegere, anyway:)

Postări populare de pe acest blog

Itinerariul unei duminici de octombrie

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Nespuse